Dacă ar fi să aprofundăm în ceea ce se întâmplă, în prezent, cu stabilitatea românească, categoric, ar trebui să recunoaștem că, de peste trei decenii și jumătate, haosul economic anume instalat sub presiune externă roade și mai mult în adâncimea bunului trai al populației noastre. Iar pentru a demonstra aceasta nu trebuie să fi nu știu ce mare analist sau expert de renume, ca să constați că, începând cu anii ’90, nimic în țara aceasta nu mai merge în avantajul românilor. Dimpotrivă, cu fiecare an în adaos, pauperizarea reprezintă emblema de țară. O pecete, sub paravanul căreia se ascund interesele unora, care nu au nici în clin, nici în mânecă cu ceea ce majoritatea covârșitoare și-a dorit, atunci, în însângeratul decembrie 1989. Și, care și-a pus toată nădejdea în cei care au guvernat sau guvernează peste destinul unui popor îndeajuns de obidit și umilit, de-a lungul timpurilor de grea încercare.

     Păi, cum altcumva, când, la nivelul anilor 2025-2026, asistăm neputincioși la degradarea societății, în mai toate componentele sale de bază, între care cea economică reprezintă structura cea mai afectată. Raportul INS fiind mai mult decât edificator, când ne informează că „România a intrat oficial în recesiune tehnică”, începând cu ultimele două trimestre ale anului trecut. De altfel, scăderea accentuată a nivelului de trai – indicatorul de bază al evoluției/involuției oricărei societăți – este evidențiată concret de date statistice, care indică o accelerare a inflației și o erodare accentuată a puterii de cumpărare. Iată și câțiva parametri, care susțin afirmațiile: la finele anului 2025, inflația a devenit o presiunea majoră înregistrând o rată de 9,7% (aproape dublu față de anul anterior), în timp ce evoluția prețurilor a crescut spectaculos (numai la alimente, în medie, cu 6,76%, la mărfurile nealimentare cu 7,24%, iar la servicii cu 8,44%).

     Totodată: „În trimestrul IV-lea al anului 2025, PIB-ul a scăzut în termeni reali cu 1,9% față de trimestrul precedent. În plus, și trimestrul al III-lea al anului trecut a fost pe minus (-0,1%, revizuit de la -0,2%) față de trimestrul anterior, iar în aceste condiții România îndeplinește definiția recesiunii tehnice: două trimestre consecutive de scădere economică” (14.02.2026). Timp, în care analiștii de la „Euronews România” au reținut cel mai pesimist record. Adică, doar 20% dintre români mai speră la un trai mai bun în perioada următoare. Potrivit acelorași surse, preluate de specialiștii de la „România actualități”, rata sărăciei relative a afectat aproape 3,6 milioane de persoane, România rămânând „una dintre țările UE cu cele mai ridicate riscuri de sărăcie”. Și cu asta, se pare că am sus tot ce era substanțial pentru starea în care se află țara.

     În concluzie, ca să depășim și această fază – potrivit declarației lui Claudiu Cazacu, expert autorizat în materie și consultant de strategie XTB România – trebuie să înțelegem că: „Datele trimestrului IV și cele ale întregului an 2025 sunt ușor sub așteptări. Pierderea de tracțiune pare, potrivit indicatorilor de consum, să fi continuat în debutul anului. Încrederea este esențială pentru investiții și consum, și diminuarea puterii de cumpărare are un efect distribuit în timp. O scădere a consumului via importuri ar putea comprima suplimentar deficitul comercial, însă viteza de ajustare e relevantă. Va fi nevoie de un mix echilibrat și de o adaptare la datele viitoare ale politicilor, monetară și fiscală, pentru a menține șansele unui an curent în creștere”.

     Așadar, vrem, nu vrem să acceptăm, trebuie recunoscut că: „România se numără printre ţările membre (UE) unde deficitul guvernamental s-a adâncit de la un trimestru la altul, de la 7% din Produsul Intern Brut (PIB) în trimestrul al treilea, până la 7,9% din PIB în perioada octombrie-decembrie 2025 (potrivit datele publicate în 22 aprilie a.c., de Oficiul European de Statistică).

     În asemenea condiții, a ne pronunța cât de mult s-a echilibrat și cât s-a adaptat, în prima parte a lui 2026, economia românească (politicile monetare și fiscale) la o creștere rezonabilă, cu efecte reale în bunul trai al populației, numai de presupus. Asta, desigur, dacă am pune bază și am lua în considerare declamațiile unora dintre politicienii, ce perorează în necunoștință de cauză. Rupți de realitatea din ce în ce mai împovărătoare pentru marea masă a poporului român. Iar, pentru a fi mai exacți, vă informăm că, dacă la nivelul UE ponderea în PIB a deficitului guvernamental pentru anul 2025 s-a menținut la 3,1%, cel din România a înregistrat cea mai scăzută pondere (peste dublul mediei europeane). Mai mult, pentru primele luni ale anului 2026 „țara noastră continuă să poarte coroana de regină a deficitului bugetar” (Mediafax).

     Ori, a veni azi și a pune dezastrul economic pe seama instabilității politice din prezent – din cauza acelorași formațiuni, care au gestionat avutul național și potențialul economic al țării – înseamnă a nu recunoaște, că în fruntea guvernelor, ca și a ministerelor din ultimile decenii am avut și o serie de incompetenți. Din mai toate punctele de vedere; dar, în primul rând, din cauza nepriceperii, ca să mă feresc a spune că dintr-o nepermisă obediență față de interesele monopolului străin, care ne-a îndepărtat atât de mult de interesul general al poporului român, în slujba căruia ar fi trebuit să rămână. Așa cum, la investire, au jurat pe Constituția România și pe Sfânta Biblie. Dar, unii (nu toți, desigur) dintre cei care trebuiau să ne reprezinte au ales, ulterior, să ne desconsidere, să ne amăgească și să inducă discordia și animozitățile în masă, să ne depărteze de morala și credința strămoșească, de tot ce a avut mai sfânt și mai corect acest popor minunat. O țară rămasă, până și în prezent, ca un ghimpe în coasta celor ce au jinduit la bogățiile și frumusețile sale și care încă ne mai vor la cheremul lor.

     Deci, domnilor guvernați, nu mai faceți nicio paralelă între dansul „ielelor” politice și ce se întâmplă – chipurile, de urmare – în economia românească, pe care, în majoritate (ca să nu spun cu toții), ați terfelit-o și ați pus-o, pe rând, la dispoziția altora. Terminați cu PNRR-ul (în fapt, un act strategic, prin care România ar trebui să acceseze fonduri de la UE pentru reforme și investiții, cu scopul real de a redresa economia după pandemia de Covid-19, iar nu pentru altceva și în folosul altcuiva) și alte forme de împrumut (chiar și pentru a satisface nevoile și interesele altora) și concentrați-vă pe datoria externă a României, care ne înglodează cu fiecare an în plus (datoria externă totală a României a crescut în prima lună din 2026 cu 1,986 miliarde de euro și a ajuns la 229,33 miliarde de euro, potrivit datelor BNR).

     Nu vă mai lăudați cu ce-ați făcut voi pentru români, căci, precum rezultatele, găunoase sunt și susținerile voastre, ca și acele lamentări puse în sarcina partenerilor de guvernare. Toți sunteți în aceeași găleată, de parcă v-a născut aceeași mumă vitregă de folosul neamului românesc. Sincer, văzând cum se prezintă starea Țării, eu cred că și fără voi, cei care sugeți din sudoarea acestui popor răbdător, țara ar evolua mai bine. Niciunul nu sunteți de neînlocuit. Dimpotrivă.

     Luați bine aminte! Instabilitatea politică actuală este doar o formă sau – dacă acceptați – o formulă, care vă zdruncină vouă interesele și, în adaos, vă accentuează temerea de a răspunde în fața națiunii pentru tot ce ați risipit din încrederea cu care electoratul va învestit.

     În ce mă privește, cu riscul asumat de a mă transfera cu peste un secol și jumătate în urmă, mă raliez la opinia indubitabilă a unuia dintre marii vizionari ai intelectualității românești, atât de valabilă și pentru zilele, pe care, politico-economic, suntem împovărați să le suportăm: „Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România şi dintr-o parte şi dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata şi deplina înţelegere a instituţiilor noastre de azi ne trebuie o generaţiune ce-avem de-a o creşte de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ţine ca la el însuşi“ (Mihai Eminescu, Operă politică, 1870).

     Doamne, ocrotește-i pe români!