Cum selectăm viitorii medici?
Pentru a face o evaluare corectă trebuie să clarificăm răspunsurile la următoarele trei întrebări:
- Medicina este o specialitate tehnică sau vocațional-umanistă?
- Cum trebuie să arate selecția viitorilor medici?
- Scopul învățământului medical este de a instrui sau de a educa viitorii medici?
De ce domeniu ține medicina?
Pentru a fi un bun medic trebuie să știi, să faci și să fii. Deoarece se adresează omului, medicina are caracter vocațional. Utilizarea datelor tehnice, a tehnologiilor, a cercetării științifice nu este altceva decât un mijloc pentru a desăvârși vocația. Având cunoștințe teoretice, fiind instruit pentru a aplica în practică aceste cunoștințe, un medic nu este complet dacă nu se raportează la a fi. Cu alte cuvinte, trebuie să cunoască esența umanului. Dacă ne uităm în istoria medicinei, observăm că medicii au fost consumatori și creatori de cultură și aveau preocupări în domenii conexe actului medical, se implicau social, asumându-și responsabilitatea socială a profesiei.
Cum selectăm oamenii pentru o specialitate vocațională?
În general, actualul sistem de examen de admitere nu selectează persoane care au potențialul de a se dezvolta vocațional, ci persoane care la un moment dat – momentul admiterii -, fac dovada că au anumite cunoștințe. Marile universități din lume nu au examen de admitere. Selecția se face pe baza aplicației candidatului, care în afară de rezultatele școlare cuprinde și activitățile de voluntariat și activitățile complementare curriculei școlare. Poate sunt universități la care se susține examen de admitere similar cu cel de la noi, dar eu nu le cunosc. Universitățile de Medicină din România (din acest an și Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași) au optat pentru examen la două discipline care, paradoxal, se raportează la disciplinele conexe tehnicului. Este adevărat că acest examen este impus și de către criteriile ARACIS, care consideră că astfel se selectează viitori studenți buni. Când am întrebat consiliul ARACIS care este rațiunea pentru care un examen de admitere este superior selecției de dosare, am primit un răspuns care m-a oripilat: așa am dat și noi și este cea mai bună metodă. Așa am dat și eu. La examenul de admitere, la Institutul de Medicină și Farmacie din Iași, am susținut examen la 4 discipline. Dar asta se întâmpla în anul 1967. De atunci, lucrurile s-au mai schimbat în lume. I-am întrebat și pe ceilalți rectori care este motivul pentru care se susține, de exemplu, examen la Chimie sau Fizică și nu se susține examen la Istorie, Psihologie, Limba și literatura româna, Filozofie etc. Din nou răspunsul pe care l-am primit a fost simplu: așa este tradiția și noi am dat fizică și chimie și întrebarea este tendențioasă pentru că așa sunteți dumneavoastră cârcotaș. După cum bine știți, atât timp cât am fost Rector la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași s-a susținut examen de admitere doar Anatomia și fiziologia omului și au participat candidați atât de la profil umanist, cât și de la profil real. Fac o paranteză. Această pledoarie nu este pro domo. Celor care se gândesc să mă atace le spun că am fost 4 ani de zile olimpic la Fizică și am luat și premii naționale. În același timp, participam și la olimpiadele de Limba și literatura română și Istorie. Alegerea de a mă prezenta la olimpiadele de la Fizică era foarte simplă: când câștigam olimpiada pe județ la toate trei disciplinele, știam că profesorii de Limba și literatura română și de Istorie, nu se vor supăra, în schimb profesorul de Fizică – un om eminent -, ar fi făcut o întreagă tragedie dacă nu prezentam la etapa națională a olimpiadei de Fizică. După ce am dat examenul de admitere la IMF Iași, acesta doi ani de zile nu a vorbit cu mine, considerând că l-am trădat. Închid paranteza.
Nu am înțeles de ce doar olimpicii la Biologie, Fizica, Chimie și Matematică se pot înscrie fără examen de admitere. Mi s-a spus că au mintea altfel organizată și că de aceea trebuie să fie primiți. Acest fapt a fost infirmat de rezultate. În perioada în care am fost Rector, Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa” Iași era singura universitate la care erau admiși fără să susțină examen, toți cei care au luat premii la o olimpiadă indiferent de domeniu – inclusiv Sport, Religie, Filozofie etc. Analizând rezultatele acestei categorii, s-a observat că în decursul anilor, în ierarhia universitară olimpicii de la Sport, Filozofie, Religie s-au clasat deasupra olimpicilor de la Matematică și Fizica. Rezultate care dovedesc încă o dată că învățământul medical este vocațional umanist. De asemenea, mi s-a spus că pe parcursul școlarizării cunoștințele de Chimie, Fizica, Matematică îi ajuta să înțeleagă materia. Cel mai frecvent, acest argument mi l-au adus oameni care nu aveau pregătire medicală sau tangență cu domeniul medical. Afirmația este falsă. În curricula universitară, aceste domenii au o pondere de sub 5%. Studenții fac un semestru de Biofizică, două semestre de Biochimie și un semestru de Biostatistică. Dacă ținem cont și de numărul de credite și de întinderea cursului, constatăm ușor că și o persoană cu pregătire umanistă poate să parcurgă aceste materii. Eu, care am făcut în facultate Chimie anorganică, Chimie organică, Biochimie, Fizică, Biofizică, recunosc că au avut puțină influență în dezvoltarea și cariera mea profesională. Iar dacă sunt sinceri și alți medici vor recunoaște acest lucru. Asta nu înseamnă că aceste discipline nu sunt necesare pentru a crea o cultură generală medicală.
Astăzi, când examenul de bacalaureat a devenit un examen exigent, care evaluează cât mai aproape de adevăr cunoștințele acumulate pe parcursul celor patru ani de liceu – de aceea stresant pentru absolvenți -, a nu recunoaște acest examen și a-i da o pondere foarte mică în selecția candidaților, mi se pare cel puțin bizar. Clivajul între învățământul universitar și cel preuniversitar, nerecunoașterea sau bagatelizarea activității din preuniversitar, constituie una dintre frânele dezvoltării învățământului românesc. Cu atât mai mult cu cât absolvenților, care preferă să studieze la universități din străinătate, le sunt recunoscute rezultatele și sunt selectați pe baza notelor obținute la examenul de bacalaureat din România. Mulți obțin în baza acestor note chiar și bursă.
Scopul învățământului medical
Motivul pentru care există Universități de Medicină este de a pregăti medici. Doar sub 1% dintr-o promoție ajung să facă cercetare și universitățile sunt cele care în afară de a pregăti medici trebuie să acceadă la cercetarea de vârf. În aceste condiții, în opinia mea, o universitate trebuie să educe. Acumularea de cunoștințe este o condiție necesară, dar nu suficientă. De aceea consider că excluderea din curriculă a disciplinelor umaniste sub lozinca „medicalizarea învățământului medical” este o gravă eroare. Medicul trebuie să aibă și o educație, care să cuprindă și mesajele profesiei medicale, iar aceasta nu se obține decât prin multidisciplinaritate. Din proprie expriență știu cât de greu a fost să introduc în curriculum discipline precum Bioetică, Psihologie medicală, Sociologie, etc. Chiar dacă le-am introdus și chiar și atunci când existau în curriculum, numărul de ore alocate domeniilor umaniste era tot timpul un subiect de dispută. Pregătirea în ceea ce privește Comunicarea, Filozofia, Logica aproape că nu există pentru absolvenții unei Facultăți de Medicină. În schimb, absolvenții de medicină – care ar trebui să aibă o pregătire medicală generală, urmând ca apoi să se specializeze în diferite domenii -, își încarcă memoria și consumă timpul cu tehnici elaborate pe care ulterior în practica lor nu le vor folosi niciodată pentru că fie se orientează spre o specialitate unde nu le sunt necesare, fie pentru că tehnica evoluează și nu mai sunt folosite. Nu știu de ce am impresia că foarte multe cadre didactice, preocupate și de activitatea în rețea, consideră că dificultatea examenului și gradul încărcat de cunoștințe cerut studentului pot să dea prestigiu disciplinei respective, dar și acelui cadrului didactic. Abandonarea obligativității absolvirii unui curs de Pedagogie pentru cei care acced în învățământul superior, consider că este o eroare. Nu spun prin prisma unui om care alături de prof. Scripcaru în anul 2009 am scos una dintre puținele cărți de Pedagogie Medicală – Elemente de Pedagogie Medicală, Editura Junimea, 2009 -, ci și prin feedback-ul pe care în decursul timpului l-am primit de la studenți. Am avut avantajul să mă întâlnesc cu studenții de la cursul de Bioetică din anul II, și în anul VI la cursul de Medicină Legală și astfel am putut să fac o comparație.
Consider că trebuie meditat la un alt mod de selecție și evaluare a viitorilor studenți. (…) Consider că prin eforturile din ultimii ani, învățământul preuniversitar trebuie respectat, de asemenea, și examenul de bacalaureat, care în condițiile actuale nu pune la îndoială calitatea absolvenților, care au depășit aceasta etapă. Introducerea ex abrupto a unor noi discipline la admitere nu face altceva decât să îndepărteze de Facultatea de Medicină absolvenți care au vocație pentru aceasta profesie și să dezvolte o adevărată industrie a meditațiilor ceea ce crează inechități mai ales pentru tinerii care nu au resurse financiare să își permită o pregătire suplimentară.
Oare dezumanizarea medicinei nu începe cu modalitatea de selecție?
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Hristos a înviat! - 20 aprilie 2025
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Bioetica în vremuri de război - 23 februarie 2025
- VASILE ASTĂRĂSTOAE – Decolonizarea culturală - 6 februarie 2025
