Industria de apărare va mai produce doar muniție de război
Industria de apărare, începutul sfârșitului
Strategia națională pentru industria de apărare redirecționează societățile din domeniu către producția de muniție de război și, eventual, întreținere și reparații pentru armamentul importat. Punctele slabe evidențiate în documentul elaborat de Ministerul Economiei, cu predilecție forța de muncă specializată și lipsa investițiilor în modernizare și retehnologizare, reduc drastic direcțiile Strategiei.
Din cele 11 obiective ale Strategiei naționale pentru industria de apărare, un proiect elaborat de Ministerul Economiei, 7 privesc producția de muniție, iar 2 mentenanța, semn că acestea vor fi direcțiile prioritare pentru acest sector.
Punctele slabe ale industriei sunt lipsa pentru o lungă perioadă de timp a investițiilor în operatorii economici de stat, dispariția unor furnizori interni și afectarea lanțurilor de aprovizionare a operatorilor economici cu consecințe grave în asigurarea securității aprovizionării, uzura fizică și morală a tehnologiilor de fabricație, utilajelor și elementelor de infrastructură și acumularea de arierate/datorii semnificative la nivelul unor operatori economici de stat, incapacitatea de a-și finanța producția din fonduri proprii sau atrase.
Totodată, Ministerul Economiei semnalează fragmentarea excesivă a operatorilor economici de stat, ceea ce nu permite aplicare principiilor economiei de piață care asigură o mai mare eficiență si reducere a costurilor, cea mai mare parte a produselor sunt realizate pe baza licențelor și a documentației de execuție la standarde non-NATO, majoritatea operatorilor economici de stat au devenit doar integratori cu dependență foarte mare față de furnizori, incapacitatea de a mai realiza unele produse din nomenclatorul de fabricație, nivelul scăzut de competitivitate și existența unor capacități de producție energofage, precum și schimbarea frecventă a managementului și a consiliilor de administrație.
Tehnologii depășite
Dificultățile relansării industriei de apărare nu se opresc aici. Ministerul Economiei relevă probleme legate de personalul de cercetare-dezvoltare subdimensionat față de necesități și nivel salarial redus în domeniu, lipsa unor facilități fiscale sau instrumente financiare de sprijin în domeniul cercetării- dezvoltării- inovării, costurile ridicate cu dezvoltarea și implementarea produselor, pierderea/migrarea forței de muncă calificate, nivelul ridicat al mediei de vârstă a personalului, lipsa competențelor digitale de bază la nivelul personalui excutant și calitatea slabă a produselor determinată în principal de tehnologiile depășite din punct de vedere tehnic dar și de neglijența în derularea proceselor tehnologice.
Tot la capitolul probleme intră fluctuația de personal și dificultatea de angajare din cauza nivelului scăzut al salarizării, birocrația excesivă, specifică sistemelor administrative publice, incapacitatea de accesare a surselor de finanțare nerambursabile (UE), finanțarea insuficientă pentru modernizarea capacităților de producție, lipsa investițiilor pentru transfer tehnologic, lipsa de interes a investitorilor strategici de a investi în industria de apărare românească, sistemul informațional insuficient dezvoltat, preum și sistemul bancar și de finanțare strict și riguros, care îngreunează obținerea de credite de către operatorii economici din domeniul industriei de apărare, în comparație cu competitorii externi sau operatorii din alte domenii industriale.
Dependență de importuri
Potrivit Strategiei, amenințările la adresa industriei de apărare sunt accentuarea crizei economice și efectele sale în planul retehnologizării și dezvoltării capacităților de producție, creșterea concurenței pe piața internațională, efectele modificări mediului economic, politic și global de securitate și dependența de importuri prin dispariția unor colaboratori pe orizontală din industria națională de apărare. Mai mult, Ministerul Economiei semnalează și posibila intrare în insolvență a unor societăți din cauza datoriilor istorice acumulate, constrângerile ecologice și de mediu, deprofesionalizarea accentuată și lipsa forței de muncă ca urmare a inexistenței unui cadru adecvat de școlarizare pentru industria de apărare, precum și aplicarea unei politici de embargo din partea UE, pe anumite zone și țări, în domeniul echipamentelor militare ceea ce poate bloca, temporar, vânzări si execuții de contracte și comenzi.
Autor: Claudia Marcu – jurnalistă profesionistă la ziarul Național
Sursa imagine titlu: www.national.ro
