Situația apărută la Spitalul de Urgență Floreasca, din Capitală, unde managerul a transmis medicilor să nu mai opereze și să interneze decât urgențele pe motiv că s-a depășit valoarea contractului cu Casa de Asigurări, nu este un accident, cum vor să motiveze autoritățile. În Sănătate nu mai sunt bani, iar semnalul l-a dat deja ministrul Alexandru Rogobete, când a decis reducerea numărului de paturi din spitale, ceea ce înseamnă o reducere a finanțării acestor unități. 

     Fenomenul eliminării plafoanelor pentru decontarea analizelor medicale în primele zile ale lunii se mută, încet, încet, și în spitale. Situația apărută la Spitalul de Urgență Floreasca, unul dintre cele mai performante din țară, unde s-au blocat internările pe motiv de depășire contract cu Casa de Asigurări, este doar începutul. Autoritățile se plâng de ani buni că pacienții se îndreaptă către spitale, consumând fondurile alocate acestora, în loc să apeleze la ambulatorii și medicii de familie. Aceleași autorități care recunosc finanțarea insuficientă și deficitul de personal în aceste sectoare, fără să fie capabile să rezolve aceste probleme. În ambulatoriu, de exemplu, pentru un simplu consult la medicul specialist, pacientul asigurat trebuie să scoată din buzunar 400 de lei. La care se adaugă alte multe sute de lei pentru investigații medicale.

Sistemul este praf

     Miniștrii Sănătății s-au tot lăudat de-a lungul timpului că alocările de fonduri pentru acest sector au tot crescut. Au crescut, dar pentru salarii și utilități, nu pentru pacienți. Dat fiind creșterea prețurilor la medicamente și material sanitare, majorările fondurilor au urmat inflația, sau chiar mai puțin decât inflația. Ca să reducă cheltuielile, s-au luat măsuri de limitare a internărilor, obligând managerii de spitale să utilizeze la maximum internarea de o zi. Pentru că starea de sănătate a românilor a devenit din ce în ce mai precară, ministrul Alexandru Rogobete a decis să reducă și numărul de paturi. Cum finanțarea se face în funcție de numărul de paturi, este clar că și banii pentru spitale vor fi din ce în ce mai puțini.

 Păi ce finanțați?

     Intervenția Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în privința blocării internărilor de la Floreasca, a fost însoțită de o precizare cel puțin ciudată. Astfel, instituția a transmis că, deși spitalele beneficiază de cea mai mare alocare bugetară (aproximativ 34 miliarde lei), este necesară o reformă a modelului de finanțare. Reforma ar însemna aplicarea principiului „banii urmează pacientul”, orientarea finanțării către servicii medicale efectiv realizate și eliminarea situațiilor de finanțare a ineficienței sau a inactivității. ”Rolul CNAS este de a deconta servicii medicale, nu de a susține direct structuri de cost fixe, precum salariile, în absența activității medicale corespunzătoare”, a atenționat CNAS. Potrivit legii, toate serviciile medicale trebuie justificate pentru a primi finanțări de la casele de asigurări. Sau CNAS bătea la salarizarea pe criterii de performanță, pe care nimeni nu a avut curajul să o implementeze?

Ce facem cu spitalele județene?

Spitalele din centrele universitare din țară, în special cele din București, Cluj, Iași și Târgu-Mureș, ar trebui să aibă un sistem de finanțare total diferit. Și asta pentru că toate cazurile complexe sunt preluate de aceste unități sanitare, cu costurile uriașe aferente. Povestea cu spitalele regionale a rămas doar la stadiul de poveste. Marea problemă rămâne cea a spitalelor județene, care nu au aparatură, nu au medici specialiști suficienți și nu beneficiază de așa-zisa pregătire continuă a cadrelor medicale, pentru că aici nimeni nu investește. Și, în consecință, nici nu atrag personal medical cu înaltă calificare, astfel că aceste spitale rămân o soluție de avarie, care fabrică tragedii pe bandă rulantă.