În rest, teza unirii nu are niciun merit. Nici politic, nici economic, nici cultural, nici demografic.

În Republica Moldova, în prezent, sunt mai puțini etnici români decât sunt în Italia sau în Spania.

Pentru voturi, guvernanții români au acordat cetățenia română oricui din Republica Moldova, așa că sunt acolo deja milioane de cetățeni români, fără ca să fie nevoie de vreo subordonare administrativ teritorială a localităților în care își au ei domiciliul formal (majoritatea fiind de fapt plecați de acolo nu în România, ci tot prin Italia și Spania, ori prin alte state mai vestice).

Drepturile universale ale omului sunt la fel de respectate și în România și în Republica Moldova, așa că nici măcar din punctul ăsta de vedere nu este nevoie ca moldovenii de dincolo de Prut, indiferent de etnie sau de limba pe care o vorbesc, să se ceară să intre sub protecția constituțională românească, ca să le fie respectate drepturile universale.

Economic vorbind, România nu este în stare să investească în infrastructură și să încurajeze dezvoltarea economică a unor zone întinse de pe teritorul administrativ actual, nici măcar cu fondurile europene nerambursabile, d-apoi să fie în stare să implementeze programe de dezvoltare economică a unui teritoriu nou, cum ar fi Moldova de dincolo de Prut, după eventuala unire.

Și apoi este problema corupției instituționalizate, în ambele state. Doar profitorii de pe urma unirii celor două sisteme corupte ar dori cu adevărat și cu ardoare unirea, din motive evidente.

Asta nu înseamnă că unirea tuturor românilor nu ar trebui să rămână un deziderat național. Doar că ea nu are de ce să se realizeze administrativ.

Decât la nivel european. În momentul în care și Republica Moldova va deveni membră a Uniunii Europene, toți românii din cele două state românești vor fi uniți și de facto și de jure, în această uniune, unde vor fi cetățeni cu drepturi depline.

Ar mai rămâne de văzut dacă sunt ori nu sunt avantaje de securitate națională care ar decurge din unirea celor două state românești, direct unul cu celălalt, prin voința cetățenilor.

Pentru România sigur că nu sunt niciun fel de avantaje. Nici pentru Republica Moldova nu vedem că ar fi.

România își are securitatea națională bazată pe alianța în NATO, așa că doar dacă NATO ar dobândi consensul ca să extindă „umbrela” sa de securitate și asupra Moldovei ar putea fi un avantaj pentru Republica Molodva, în contextul amenințării rusești.

Doar că, pentru asta, Chișinău ar trebui să renunțe la Transnistria, care nu are nimic european în ea, așa cum nici Rusia nu dă semne că ar mai avea ceva european în ea.

Autor: Hari Bucur-Marcu  –  expert internațional în politici de apărare națională