Statutul moral al embrionului uman (III)

4. Abordarea medicală

     Din punct de vedere biologic, fertilizarea produce un nou organism uman distinct genetic. Embriologia modernă descrie dezvoltarea continuă a individului uman de la zigot la adult, fără rupturi ontologice majore (Moore, Persaud și Torchia, 2018; Carlson, 2019).Cu alte cuvinte ,din momentul fecundarii ne aflăm în prezența unui organism nou și unic.

     a. Atitudinea față de avort

     Atitudinea lumii medicale față de avort este caracterizată de o abordare predominant bazată pe dovezi științifice, autonomie personală, sănătatea pacientului și respectarea normelor etice profesionale. Spre deosebire de perspectivele religioase sau filozofice, medicina nu oferă un răspuns definitiv la întrebarea privind statutul moral al embrionului, ci se concentrează asupra implicațiilor clinice, psihologice și sociale ale sarcinii și ale întreruperii acesteia.

     World Health Organization (OMS) afirmă că accesul la servicii sigure de avort constituie o componentă importantă a sănătății reproductive și că restricțiile excesive pot conduce la creșterea numărului de avorturi clandestine și a complicațiilor asociate. În mod similar, International Federation of Gynecology and Obstetrics și American College of Obstetricians and Gynecologists susțin că femeile trebuie să beneficieze de informații complete și de acces la servicii medicale sigure, respectând principiul autonomiei pacientului.

     În lumea medicală nu există unanimitate deplină asupra dimensiunii morale a avortului. Unii medici și bioeticieni consideră că embrionul sau fătul posedă o valoare morală semnificativă încă din stadiile timpurii ale dezvoltării și susțin limitarea avortului la situații excepționale. Don Marquis propune una dintre cele mai influente apărări seculare ale dreptului la viață al embrionului. Potrivit acestuia, ceea ce face omorul imoral este privarea unei ființe de viitorul său valoros; prin urmare, avortul este problematic deoarece privează embrionul de experiențele și realizările pe care le-ar putea avea în viitor (Marquis, 1989).

    Din acest motiv, multe sisteme de sănătate recunosc dreptul personalului medical la obiecția de conștiință, permițând refuzul participării la procedura de avort din motive morale sau religioase.

     b. Atitudinea față de cercetarea pe embrioni umani

     Comunitatea medicală contemporană consideră cercetarea pe embrioni umani una dintre cele mai importante resurse pentru înțelegerea dezvoltării umane timpurii, a infertilității, a bolilor genetice și a mecanismelor care stau la baza unor patologii severe.

     Poziția dominantă a lumii medicale nu este una de acceptare necondiționată și nici de respingere absolută a cercetării pe embrioni. Majoritatea organizațiilor științifice și medicale (International Society for Stem Cell Research , National Academies of Sciences –SUA, Organizația Mondială a Sănătății etc) susțin cercetarea embrionară deoarece aceasta oferă perspective importante pentru înțelegerea dezvoltării umane și tratamentul unor boli grave. Această susținere este însoțită de exigențe etice stricte privind protecția embrionului, limitarea cercetării, supravegherea independentă și prevenirea utilizărilor abuzive ale tehnologiilor genetice.

     În prezent, se poate afirma că există un anumit consens în cadrul comunității medicale internaționale asupra câtorva principii fundamentale:

• Cercetarea pe embrioni poate produce beneficii medicale importante.
• Embrionul merită respect și protecție morală specială.
• Cercetarea trebuie limitată și atent supravegheată.
• Editarea genetică reproductivă nu este încă suficient de sigură pentru utilizare clinică.
• Orice proiect trebuie evaluat de comitete independente de bioetică.
• Interesele societății și ale generațiilor viitoare trebuie luate în considerare.

     O altă preocupare privește transformarea embrionilor într-o resursă comercială. Organizațiile medicale insistă asupra interzicerii:

• comercializării embrionilor;
• cumpărării materialului embrionar;
• utilizării cercetării în scopuri exclusiv economice.

     Comitetele de bioetică încearcă să echilibreze respectul pentru viața embrionară cu beneficiile potențiale ale progresului medical (Beauchamp și Childress, 2019).

5. Concluzii

     Statutul moral al embrionului uman rămâne una dintre cele mai dificile probleme ale bioeticii contemporane. Diversitatea pozițiilor religioase, filozofice și medicale demonstrează complexitatea definirii începutului vieții morale și a fundamentelor demnității umane.

     Perspectiva religioasă tinde să acorde embrionului o valoare intrinsecă încă din momentul concepției. Abordările filozofice sunt mai diverse, variind de la recunoașterea statutului moral deplin până la atribuirea unui statut gradual sau limitat. Medicina oferă informații esențiale despre dezvoltarea biologică, dar nu poate rezolva singură întrebările normative.

     În opinia mea, respectul pentru viața umană trebuie să existe înca din stadiile sale incipiente (din momentul concepției), iar dialogul interdisciplinar este esențial pentru formularea unor politici etice responsabile.

Bibliografie

• Albar, Mohammed Ali,  Hassan Chamsi-Pasha. 2015. Contemporary Bioethics: Islamic Perspective. Cham: Springer.
• American College of Obstetricians and Gynecologists. 2021. Policy Statement on Abortion Access.
• Aquinas, Thomas. 1947. Summa Theologica. New York: Benziger.
• Aristotel. 1984. Generation of Animals. Cambridge, MA: Harvard University Press.
• Atighetchi, Dariusch. 2007. Islamic Bioethics: Problems and Perspectives. Dordrecht: Springer.
• Beauchamp, Tom L., și James F. Childress. 2019. Principiile eticii biomedicale. Ediția a 8-a. New York: Oxford University Press.
• Blackshaw, Benjamin, și Daniel Rodger. 2019. The Ethics of Abortion. New York: Routledge.
• Boonin, David. 2003. A Defense of Abortion. Cambridge: Cambridge University Press.
• Brock, Dan W. 1993. Life and Death. Cambridge: Cambridge University Press.
• Callahan, Daniel. 1970. Abortion: Law, Choice, and Morality. New York: Macmillan.
• Carlson, Bruce M. 2019. Human Embryology and Developmental Biology. Ediția a 6-a. Philadelphia: Elsevier.
• Congregation for the Doctrine of the Faith. 1987. Donum Vitae. Vatican City.
• Congregation for the Doctrine of the Faith. 2008. Dignitas Personae. Vatican City.
• Dorff, Elliot N. 2003. Matters of Life and Death: A Jewish Approach to Modern Medical Ethics. Philadelphia: Jewish Publication Society.
• Eich, Thomas, și Jonathan E. Brockopp, ed. 2008. Muslim Medical Ethics: From Theory to Practice. Columbia: University of South Carolina Press.
• Engelhardt, H. Tristram. 1996. The Foundations of Bioethics. New York: Oxford University Press.
• Feldman, David M. 1991. Birth Control in Jewish Law. New York: New York University Press.
• FIGO Committee for Ethical Aspects of Human Reproduction and Women’s Health. 2021. Ethical Guidelines on Abortion Care.
• Finnis, John. 2011. Human Rights and Common Good. Oxford: Oxford University Press.
• Foot, Philippa. 2002. Moral Dilemmas and Other Topics in Moral Philosophy. Oxford: Oxford University Press.
• George, Robert P., și Christopher Tollefsen. 2008. Embryo: A Defense of Human Life. New York: Doubleday.
• Ghaly, Mohammed. 2012. Islam and Disability: Perspectives in Theology and Jurisprudence. London: Routledge.
• Glover, Jonathan. 2006. Causing Death and Saving Lives. London: Penguin.
• Harris, John. 1985. The Value of Life. London: Routledge.
• Harris, John. 2007. Enhancing Evolution. Princeton: Princeton University Press.
• Hyun, Insoo, Nicolas Rivron, Ali Brivanlou et al. 2021. „Embryology Policy: Revisit the 14-Day Rule.” Nature 533 (7602): 169–171.
• Ică Jr., Ioan. 2002. Gândirea socială a Bisericii. Sibiu: Deisis.
• International Society for Stem Cell Research. 2021. Guidelines for Stem Cell Research and Clinical Translation. Skokie, IL: ISSCR.
• Jakobovits, Immanuel. 1975. Jewish Medical Ethics. New York: Bloch Publishing.
• Jones, David Albert. 2004. The Soul of the Embryo: An Enquiry into the Status of the Human Embryo in the Christian Tradition. London: Continuum.
• Kaczor, Christopher. 2011. The Ethics of Abortion. New York: Routledge.
• Kuhse, Helga, și Peter Singer, ed. 2006. Bioethics: An Anthology. Oxford: Blackwell.
• Lee, Patrick. 1996. Abortion and Unborn Human Life. Washington, DC: Catholic University of America Press.
• Lee, Patrick, și Robert P. George. 2008. Body-Self Dualism in Contemporary Ethics and Politics. Cambridge: Cambridge University Press.
• Lejeune, Jérôme. 1993. What Is the Human Embryo? Madrid: Rialp.
• Lejeune, Jérôme. 1994. The Concentration Can of Frozen Embryos. Paris: Fondation Jérôme Lejeune.
• Lockwood, Michael. 1988. Moral Dilemmas in Modern Medicine. Oxford: Oxford University Press.
• MacKellar, Calum. 2017. The Image of God, Personhood and the Embryo. London: SCM Press.
• MacKellar, Calum. 2019. „Genome Modifying Reproductive Procedures and Their Effects on Numerical Identity.” The New Bioethics 25 (2): 121–136.
• MacKellar, Calum. 2021. „Why Human Germline Genome Editing Is Incompatible with Equality in an Inclusive Society.” The New Bioethics 27 (1): 19–29.
• Macklin, Ruth. 1981. Man, Mind, and Morality. Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall.
• Marquis, Don. 1989. „Why Abortion Is Immoral.” Journal of Philosophy 86 (4): 183–202.
• McMahan, Jeff. 2002. The Ethics of Killing. Oxford: Oxford University Press.
• Moldovan, Ilie. 1996. Teologia vieții. Alba Iulia: Reîntregirea.
• Moore, Keith L., T. V. N. Persaud și Mark G. Torchia. 2018. The Developing Human. Ediția a 11-a. Philadelphia: Elsevier.
• National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine. 2023. The Emerging Field of Human Embryo Research. Washington, DC: National Academies Press.
• Noonan, John T. 1970. The Morality of Abortion. Cambridge, MA: Harvard University Press.
• O’Rahilly, Ronan, și Fabiola Müller. 2001. Human Embryology and Teratology. New York: Wiley-Liss.
• Persson, Ingmar, și Julian Savulescu. 2012. Unfit for the Future. Oxford: Oxford University Press.
• Pojman, Louis P., și Francis J. Beckwith. 1998. The Abortion Controversy. Boston: Jones and Bartlett.
• Răducă, Vasile. 2005. Bioetica, familia și morala creștină. București: Christiana.
• Rawls, John. 1999. A Theory of Justice. Rev. ed. Cambridge, MA: Harvard University Press.
• Rispler-Chaim, Vardit. 1993. Islamic Medical Ethics in the Twentieth Century. Leiden: Brill.
• Rosner, Fred. 2001. Biomedical Ethics and Jewish Law. New York: Ktav Publishing House.
• Royal College of Obstetricians and Gynaecologists. 2010. Fetal Awareness Review. London.
• Sachedina, Abdulaziz. 2009. Islamic Biomedical Ethics: Principles and Application. Oxford: Oxford University Press.
• Savulescu, Julian. 2001. „Procreative Beneficence.” Bioethics 15 (5–6): 413–426.
• Serour, Gamal I. 2008. „Islam and the Four Principles.” În Principles of Health Care Ethics, editat de Richard Ashcroft et al., 75–91. Chichester: Wiley.
• Singer, Peter. 2011. Practical Ethics. Ediția a 3-a. Cambridge: Cambridge University Press.
• Stăniloae, Dumitru. 1997. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Vol. 1. București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
• Steinbock, Bonnie. 1992. Life Before Birth. New York: Oxford University Press.
• Sulmasy, Daniel P. 2007. The Rebirth of the Clinic. Washington, DC: Georgetown University Press.
• Thomson, James A., Joseph Itskovitz-Eldor, Sander S. Shapiro et al. 1998. „Embryonic Stem Cell Lines Derived from Human Blastocysts.” Science 282 (5391): 1145–1147.
• Thomson, Judith Jarvis. 1971. „A Defense of Abortion.” Philosophy & Public Affairs 1 (1): 47–66.
• Tooley, Michael. 1972. „Abortion and Infanticide.” Philosophy & Public Affairs 2 (1): 37–65.
• Veatch, Robert M. 2012. The Basics of Bioethics. Ediția a 3-a. Boston: Pearson.
• Warnock, Mary. 1985. A Question of Life: The Warnock Report on Human Fertilisation and Embryology. Oxford: Basil Blackwell.
• Warren, Mary Anne. 1973. „On the Moral and Legal Status of Abortion.” The Monist 57 (1): 43–61.
• Wertz, Dorothy C., și John C. Fletcher. 1988. Ethics and Human Genetics. New York: Springer.
• Wilkins, John S. 2018. Species: A History of the Idea. Berkeley: University of California Press.
• World Health Organization. 2021. Human Genome Editing: Recommendations. Geneva: World Health Organization.
• World Health Organization. 2022. Abortion Care Guideline. Geneva: World Health Organization.