Cu alte cuvinte, orice majoritate parlamentară se prezintă la Președintele României și îl anunță că ori face exact ce au decis ei, majoritarii, ori aceeași majoritate va vota în Parlament suspendarea lui, a Președintelui, pentru încălcarea repetată a Constituției (cum ar fi că nu numește un premier propus de acea majoritate, sau că nu își îndeplinește vreun rol sau vreun atribut constituțional).

     Iar președintele provenit dintr-un candidat independent știe intim că nu are nicio șansă la referendumul de demitere, deoarece îi lipsește aparatul de partid care să se activeze în favoarea lui, pe timpul campaniei pentru referendum.

     Și în minus față de asta nici nu mai are vreun contracandidat sperietoare, cum a avut în turul doi al alegerilor prezidențiale, contracandidat care să îi aducă toate voturile anti acela.

     Deci, în cazul nostru nominal, domnul Nicușor Dan este o țintă mare, apropiată, statică și facilă, pentru orice majoritate ce se formează în Parlament și care vrea să își impună voința asupra domniei sale.

     Timp de patru săptămâni, domnul președinte Dan a tot sperat că avantajul atributului său constituțional de nominalizare a premierului ar fi suficient de puternic pentru a impune el majorității parlamentare un program de reforme structurale și comportamentale, de natură să reducă deficitul masiv, inacceptabil, precum și să prevină ratarea tuturor condițiilor macroeconomice și fiscale, cerute expres de Uniunea Europeană, pentru a menține România în fluxul de sprijin economic și financiar.

     Iată însă că domnul Dan a tot sperat degeaba.

     Nu numai că coaliția majoritară în Parlament (aceeași care l-a controlat cu mână de fier și pe predecesorul Iohannis, de nici nu mai mișca ăla decât pentru excursii externe oficiale) s-a făcut de formă că ar negocia ceva despre viitoarea guvernare reformată, dar a venit la consultările formale cu ideea de majorare a taxei pe valoarea adăugată (TVA), știind foarte bine două lucruri:

(1) că o asemenea măsură îi împovărează pe cei care plătesc conștiincioși acea taxă și îi îmbogățește pe cei care o încasează fără a o mai returna la stat, dar și fără ca majorarea cu 2 la sută să ducă la vreo sporire semnificativă a veniturilor la bugetul de stat, în condițiile în care între 23 și 30 la sută din TVA nu ajunge oricum să alimenteze acel buget de stat și

(2) domnul președinte a semnat în văzul publicului angajamentul moral că, pe timpul mandatului său, TVA nu se va majora.

     Cu alte cuvinte, Bolojan și cu ceilalți șefi de partide parlamentare i-au spus lui Dan direct și de la obraz: faci cum îți zicem noi sau nu mai ești președinte!

     Urmează să vedem ce va răspunde domnul Nicușor Dan.

     Ori va face cum zic ei, majoritarii și va rămâne cu rușinea că a semnat un angajament de care nu se ține și va fi de poză la Palatul Cotroceni, doar ca să aibă pe unde alerga aia mică, ori nu va mai fi Președiintele României.

    Desigur, ar mai fi o a treia posibilitate, mult mai puțin probabilă, cea în care domnul președinte Dan să își constituie o echipă proprie, să își ia în primire rolul de Președintele României în integralitatea lui (mai ales rolul de veghe la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, între care se află Parlamentul, Guvernul și Autoritatea judecătorească) și să îi lase pe politicieni să facă ce știu ei mai rău, până la sancționarea ticăloșilor de către publicul național suveran.

     În context, dacă își activează o politică continuă și credibilă de comunicare publică, prin care să explice zilnic cum își îndeplinește el rolul constituțional de președinte și cum veghează el la buna funcționare a Parlamentului și a Guvernului, mai ales, și-ar maximiza în câteva săptămâni șansele de a fi recunoscut ca adevăratul organ reprezentativ, prin care poporul român își exercită suveranitatea națională și ar putea ajunge în situația ca un referendum de demitere să îi fie favorabil.

     Asta, dacă nu exersează între timp acea prevedere constituțională cum că poporul român își exercită și direct suveranitatea națională, prin referendumul pe care doar Președintele României îl poate convoca.