De altfel, cazuri și mai recente, din politica și administrația românească, indică fără dubii că nici măcar scoaterea completă din sistem a unei persoane responsabile de nemerniciile din acel sistem nu duce nici la reformarea în bine a sistemului respectiv și nici la dispariția influenței pe care respectiva persoană o exercită asupra lui, a sistemului.

     Desigur, o persoană vizibil nedreaptă și care și-a asumat deschis rolul de protector al corupților și mai ales al corupătorilor, cum este Savonea Lia, ar fi trebuit să plece din poziția de forță pe care o deține, încă de la prima semnalare publică a comportamentului său inadmisibil.

     Dar asta e doar o condiție inițială pentru demararea unei ample investigații privind starea reală a sistemului de justiție românesc, investigație fără de care nici nu se poate vorbi despre vreun pachet de soluții.

     Mult mai bine, din perspectiva managementului domeniului public numit justiția română, ar fi ca sistemul ca atare să fie complet și dintr-o dată închis și apoi re-edificat din temelii. Adică, din școlile de drept și din asociațiile profesionale ale magistraților și avocaților, cele care permit azi, încurajează și desigur protejază impostura, frauda academică, corupția și chiar infracționalitatea, în rândul publicului de specializare în materia dreptului.

     Iar pe timpul închiderii și re-edificării sale, în locul sistemului de justiție românesc corupt să se apeleze la asistență unională europeană.

     Ceea ce ar fi o soluție de bun simț, dar cu șanse infime spre nule de a se materializa, deoarece nimeni dintre cei care contează în ecuație, de la președintele României Nicușor Dan în jos, până la grefierul judecătoriei cea mai îndepărtată geografic de Capitală nici nu vor să audă de vreo reformă reală, profundă și funcțională, în Justiția națională.

     Majoritatea celor care abordează acest subiect al nefuncționalității sistemului de justiție românesc nici măcar nu recunosc cu glas tare că nefuncționalitatea nu e atât o problemă de oameni (care oameni s-au adaptat sistemului, fiecare după cât s-a priceput), pe cât este o problemă de instituționalizare a justiției, ca funcție a statului de drept (de fapt, ca expresie a domniei legii).

     De aceea, deși nu e timp de pierdut, nici măcar o zi, d-apoi un mandat prezidențial, măcar dacă s-ar demara un program de dezbatari publice despre această nefuncționalitate evidentă, despre cauzele instituționale (legislație, coduri, norme, cutume, folclor etc.) ce o generează și eventual despre ce e urgent, necesar și obligatoriu să se întreprindă, pentru atenuarea acestei nefuncționalități.