La noi, în 2025, nici vorbă despre transparență (desigur, vedem cu ochiul liber că, pentru a ajunge mare la un partid parlamentar e suficient să ai școala vieții – eventual un mic stagiu de pușcărie, să vorbești dezarticulat, să fi fost valetul unui șef din generația trecută, să te dai cu mașini scumpe și cu avioane private, să ai contacte printre interlopi, dar asta nu e transparență de selecție a elitei).

     Cei aflați azi în funcții de decizie publică sunt evident inadecvați intelectual și moral pentru a face parte din conducerea partidelor și a statului, dar sunt acceptați de către suveranul colectiv în înaltele demnități publice pentru că se bănuiește că pseudo-elitiștii ar avea în umbră, ca mânuitori, niște inși inteligenți, cu dragoste de țară, care nu vor ei să îi știe lumea, dar altfel vor binele acelei lumi (desigur, după ce își satisfac dorinețele și chefurile lor proprii).

     Rezultă din observația de mai sus că, dacă vrem să îi schimbăm pe inadecvați cu alții mai potriviți pentru funcții de decizie publică, națională, ar fi suficient să vedem cine sunt mânuitorii din umbră și să vorbim cu ei, să promoveze alte figuri publice, ceva mai inteligente și eventual mai morale decât ăștia.

     În naivitatea mea, propuneam în pregătirea alegerilor generale prezidențiale și parlamentare de anul trecut ca poporul român, suveranul național exclusiv, să facă un pas înainte pe calea democratizării reprezentative reale și să identifice el însuși persoanele care ar merita să ajungă pe liste sau să îi susțină prin semnături reale pe candidații pentru Președintele României.

     Naivitate pedepsită pe deplin, după cum s-a văzut…