Iar europenii din Uniunea Europeană, deși nominal sunt a doua economie a Lumii, se află la rândul lor la mila americanilor, în ceea ce privește securitatea continentală, dar și în ceea ce privește economia viitorului, pentru care Europa nu este pregătită mai de fel.

   Mai rău decât atât, tendința pe care o putem observa la europeni cu ochiul liber este abandonarea oricărei ambiții de a ține pasul cu cele două economii cu care se află încă pe podiumul mondial, respectiv America și China.

      Aceasta este imaginea de ansamblu, la zi.

     Dacă România ar vrea să nu mai depindă de europeni și implicit de americani, atât pentru propria sa securitate națională, cât și pentru dezvoltarea economică, cei care s-ar ocupa de proiectarea și de implementarea unui asemenea program ambițios ar avea nevoie de cel puțin 7 – 8 ani, pentru demarare și de alți cine știe câți (nu mai puțin de 5-6) ani, pentru a se vedea efectele pozitive ale programului.

    De ce atâția ani? Simplu! Vorbim despre timpii necesari refacerii întregului sistem de învățământ superior, care să producă cadrele didactice necesare pentru educația de mase, la nivel 1 – 12, astfel încât fiecare tânăr care trece prin educația obligatorie să fie capabil să viețuiască și să muncească cu plăcere și creativ, într-o economie post-industrială. Astea, simultan cu educarea continuă a întregii populații active a României, pe aceleași coordonate de performanță post-industrială.

     Abia când școala românească, populată cu cadre didactice educate, instruite și cultivate la nivelul cerințelor secolului 21 și mai departe, va putea forma tineri care să abiă abilități și chiar deprinderi de a înțelege și opera cu uneltele AI (inteligenței artificiale), într-un mediu competitiv dar și creativ, precum și să aibă o cunoaștere a lumii și a omenirii care să le dea o rațiune de a fi, dar și o responsabilitate pentru ceilalți, abia atunci deci vom putea vorbi despre dobândirea unei independențe naționale în ceea ce privește producerea bunăstării fiecărei persoane din România, în condiții de civilizație occidentală și de democrație asumată.

    Doar că refacerea întregului sistem de învățământ superior este imposibilă în condițiile actuale, de birocratizare excesivă a actului de guvernare a domeniului public al educației naționale, birocratizare peste care se suprapune corpuția instituționalizată în sistem și care este încurajată de absența completă a culturii manageriale a domeniilor publice, din societatea românească.

     Iar problemele astea ale educației naționale sunt de fapt problemele fiecăruia dintre sectoarele domeniului public, în care se produc bunurile publice de orice fel, de la administrație, apărare națională, cultură, justiție și până la sănătatea publică.

     Ca să nu mai vorbim nimic despre reaua guvernare ca atare. Guvernarea rea cu publicul național, suveranul de drept în România.

       Nici nu îmi pot imagina vreo strategie de îmbunătățire a guvernării la nivel național, care să fie implementată de actualii guvernanți, cei care sunt în majoritatea imensă a lor niște inculți, impostori, imorali și mai ales subinteligenți, așa cum le stă bine unor marionete mânuite din umbră de cine știe cine, din țară și/sau din străinătate.

P.S.