Nu judecați ca să nu fiți judecați!…

Încă din tinerețile sale omul dobândește și, chiar cultivă spiritul analitic și critic, altfel spus, sentimentul ori starea de a analiza, de a dezbate, de a discuta, de a compara, de a face tot felul de asocieri, comparații și conexiuni și, așa mai departe!…

Până aici toate bune și frumoase însă, de la a judeca, analiza, discuta și dezbate o stare de fapt, o situație concretă sau o împrejurare punctuală și, până la a judeca persoane, până la a-i judeca pe semenii, frații, prietenii sau cunoscuții noștri, este cale lungă, mai bine zis, este o mare diferență sau deosebire!…

Dincolo de instanțele oficiale sau legale de judecată noi, oamenii, trebuie să nu ne grăbim deloc în a ne transforma ori transpune în diferite instanțe morale, care mai de care, mai analitice, mai critice, mai exigente, mai aspre ori mai nemiloase, dorind și, urmărind, cu tot dinadinsul, să corectăm, să amendăm, să penalizăm, să condamnăm ori să sancționăm!…

Bine ar fi dacă, în asemenea clipe sau momente, am empatiza și ne-am solidariza cu pârâtul sau împricinatul și, dacă am încerca, în asemenea condiții, să căutăm și, chiar să găsim circumstanțe atenuante iar nu agravante și să fim extrem de prudenți sau de precauți atunci când suntem tentați sau ispitiți să emitem judecați de valoare, (dez)aprecieri, concluzii ferme sau, și mai mult, sentințe cât se poate de grave, de intransigente sau de radicale!…

Cu alte cuvinte, în asemenea situații sau împrejurări, să-l lăsăm pe Dumnezeu să facă dreptate, bine știind că, dreptatea noastră, a oamenilor, este “ca o cârpă lepădată” fiindcă, de cele mai multe ori, noi nu știm, nu (re)cunoaștem, nu deținem adevărul întreg, complet și total ci, cel mult, parțial, incomplet și subiectiv iar nu imparțial și obiectiv!…

Mai mult decât atât, spre deosebire de, noi, oamenii, “Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci să se întoarcă și să rămână viu”!…

Mai bine spus, doar Unul Singur este “Adevărul” care ne (va) face pe noi liberi – Iisus Hristos – Domnul, Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru, El fiind “Calea, Adevărul și Viața”!…

Altfel spus, de multe ori, poate, de cele mai multe ori, noi ne putem afla într-o mare eroare sau într-o înșelare amarnică, atunci când îl judecăm pe aproapele nostru, iar, urmarea, rezultatul sau consecința acestui lucru sau fapt nu poate fi altul decât osândirea și pedepsirea noastră, dacă nu ne vom întoarce sau nu vom reveni asupra deciziei noastre, de către Dreptul Judecător căci, nu degeaba, una dintre scenele, imaginile sau icoanele de căpătâi ale spiritualității noastre este cea a Dreptului Judecător – “Deisis”!…

Mai exact ori, mai concret spus, tare bine ar fi dacă ne-am vedea, fiecare dintre noi, oamenii doar “bârna din ochii noștrii iar nu paiul din ochii altora!” chiar dacă avem pretenția unei corectitudini ireproșabile ori a unei onestități incontestabile!…

În altă ordine de idei, bunăoară, fragmentul scripturistic/ evanghelic de la Sf. Ap. Matei: 25, 31-46, citit/ lecturat, anual, in Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, ne arată, clar și limpede, Cine este Judecătorul nostru, Suprem și, mai ales, care sunt criteriile potrivit cărora are loc și, mai mult decât atât, va avea loc evaluarea/judecarea noastră, din perspectiva spiritual – duhovnicească!…

Aceste clauze ori criterii de evaluare constituie, practic, faptele milei trupești și sufletești, fiind, deci, singurele clauze/norme după care vom fi noi judecați, de către Singurul nostru Judecător – Iisus Hristos Domnul, căci “toată judecata a dat-o Dumnezeu – Tatăl Fiului!”…

Aceste condiții pun/scot în evidență umanitatea ori neumanitatea noastră, (ne)asumarea, (ne)seriozitatea ori (ne)sinceritatea noastră, în relație cu Dumnezeu și în raporturile noastre cu semenii noștri!…

Cu alte cuvinte, criteriile în cauză sunt foarte precis/corect stabilite, fără echivoc, de către Judecătorul a toate!…

“Adevărat zic vouă, dacă ați făcut sau nu unuia dintre frații Mei mai mici, Mie mi-ați sau nu mi-ați făcut!”…

Scurt și cuprinzător, căci “cel va face și va învăța, acela mare se va chema în Împărăția lui Dumnezeu!”…

Așadar, după faptă și (răs)plată!…

Atât si, nimic mai mult, nimic altceva!…

Să ne ajute Dumnezeu să ne împlinim datoria noastră de a face, evident, ceea ce trebuie, fiindcă singurul creștin veritabil și autentic este doar acela care făptuiește iar nu cel care vorbește, ba, mai mult, critică, judecă sau osândește și, numai unul ca acesta, va trece, cu bine, de Judecată, de la moarte la Viață, de pe pământ la Cer!…

Dumnezeu să ne ferească, să ne izbăvească ori să ne păzească de ispita judecării aproapelui/semenului nostru, să ne poarte de grijă și să ne ajute, în continuare, în tot lucrul cel bun și binecuvântat! Amin!…

Post binecuvântat în continuare!…

 

Citește și: STELIAN GOMBOȘ – Dreptul la libertatea de religie, manifestarea sau exprimarea acesteia și drepturile omului

Autor: Dr. Stelian Titus Gomboș, teolog, jurist, publicist