Din cenuşa ei apare o nouă pasăre

     Pasărea Phoenix este o pasăre mitică longevivă, care posedă proprietatea de autoincendiere periodică şi regenerare din propria cenuşă. Există alte surse care susţin că pasărea moare şi se descompune înainte de a renaşte. Longevitatea ei diferă de la o sursă la alta, acestea provenind din perioada Antichităţii. Astfel, unii autori afirmă ceva care pare utopie pură – o durată a vieţii între 500 şi 13.000 de ani – dar, după alte scrieri, ar trăi minimum 1.400 de ani. Este singura din specia ei şi nu se poate reproduce. Conform aceloraşi surse antice, când îşi simte sfârşitul aproape, îşi face un cuib din plante aromatice şi tămâie, îi dă foc şi apoi se întinde în cuibul arzând, din cenuşa ei formându-se o altă pasăre. Noua pasăre o îngroapă pe cea anterioară, punându-i rămăşiţele într-un înveliş de smirnă şi tămâie în formă de ou.

Reprezentare mitică

     Etimologia cuvântului Phoenix ar sugera mai degrabă un cuvânt de origine saxonă, dar lucrurile nu stau aşa. Şi nici măcar semnificaţia exactă a numelui nu a fost lămurită pe deplin. Se ştie doar că provine din cuvântul grecesc po-ni-ke, mai precis din Insula Creta, civilizaţia miceniană, imaginea unei astfel de păsări regăsindu-se pe o tăbliţă descoperită în această zonă. Şi despre înfăţişarea păsării există opinii diferite. În unele imagini are un nimb în jur, accentuându-se astfel ideea de pasăre solară, asociată cu marele astru ceresc. Iar într-una dintre aceste înfăţişări, nimbul are exact şapte raze, o adevărată personificare a soarelui Helios, în mitologia greacă.