Cad pe rând mărăcini-n frumosul meu blând,

Se aude țipând un cuvânt maltratat

Și se scutură-n gri pomi de iarnă ce plâng

Că-s scaieții prea mulți, de minuni s-a uitat.

Zgomotos strig-un om ce se vrea-mpăunat,

A manea sună vorbe ce se ascund prin vecini,

Eu iar tac și beau vin, un pelin ambalat

Într-o sticlă ascunsă printre alți mărăcini.

Mă-ntreb ce mai caut printre cei ce-s confuzi

Și de unde iau seva pentru atâția ani plini?

Cineva mi-a scris, azi, pe pereții mei uzi:

-Cum de unde? Din tine! Storci și tu…mărăcini!

Nu se-ntâmplă nimic, dacă noi nu mai vrem,

Aș mai rupe din viață, i-aș croi nişte clini,

Aș uita imperfectu-ncurcat într-un ghem,

Dumnezeu să-l deșire, înflorind mărăcini.

                                                  Adriana Tîrnoveanu

• Despre
• Ultimele Postari

ADRIANA TIRNOVEANU

Ultimele postari ale lui ADRIANA TIRNOVEANU (vezi toate)

• ADRIANA TÎRNOVEANU – Pentru tine, Femeie!(Poem de martie) - 5 martie 2025
• ADRIANA TÎRNOVEANU – Oricărui român iubitor de patrie - 24 ianuarie 2025
• ADRIANA TÎRNOVEANU – Mărăcini - 10 ianuarie 2025

ADRIANA TIRNOVEANU