La mulți ani, România!

“Ce zici? Te lași călcat în picioare de inamici? Sau te ridici până-n Sinaxare după mucenici?”

La mulți ani, România ca o pradă, asasinată, defrișată, România furată, traficată, România vândută bucată cu bucată, România abuzată, România cu bătrânii uitați în colțuri de stradă, așteptând cu mâna muncită un covrig dimineața, sau România celor ce mor în curtea spitalelor fără ajutorul plătit tot de ei.

La mulți ani, România tranzacționată ca la bâlci, mințită, manipulată, fardată prost și vulgar. România reeducată, România fără autostrăzi, spitale, apă caldă, căldură, cu buda în dosul curții.

La mulți ani, România exasperată de câțiva cu ML euri și ghiuluri, care mai nou sunt “politicieni” și de alții cu limuzine ce poartă la căldură paltoanele celor ce au făcut toate astea. Cei ce se numesc Statul! Plătiți de noi! Și care au făcut din tine o Românie mută!

La mulți ani, România în care unii în halate albe au dat tratamente experimentale în lagărele de exterminare și au primit drept răsplată “stele pe umeri” ca să numere “corect” voturile și să decapiteze Constituția. Adică suveranitatea țării!

La mulți ani, România celor ce le e rușine în Europa să spună că sunt români și micuților ce se pregăteac pentru viață, căutând înfrigurați ruta aeriană cu care se vor “salva” de te tine, Românie! Te vor abandonată!

La mulți ani, Românie tăcută și lucrătoare în Duh! Care ai stat neclintită în fața furtunii și care ai văzut “pe diavol încercând să întoarcă pe dos, toată lucrarea Lui Hristos”. Ai stat falnică, tu, Românie tăcută și lucrătoare și te-ai folosit doar de Cuvânt! Și de Liturghia în limba ta. Cea adevărată în care ai învățat Rugăciunea inimii și ai plecat mai departe cu El în minte și în suflet!

La mulți ani, Românie care ai crezutîn Maica Lui și Doamna noastră, care i-a primitla ea cu brațele deschise pe toți înaintașii noștri care și-au dat fără să clipească viața. Pentru Neam, Drapel și Credința ortodoxă!

Unde sunt? În fiecare dintre noi. Și noi unde suntem? În brațele lui Hristos îmbrăcat în zeghe pe altarul bisericii Sfântul Elefterie.

Cel care I-a întărit și Le-a vorbit sfinților închisorilor. Ce au făcut ei? Aceau de țeșut un pod între Cer și Pământ cu firele albe din bărbile lungi sfințite de rugăciuni pentru noi toți. Mărturisitori, mucenici, sfinți, români adevărați. S-au dus acolo Sus să le mai facă o Sfântă Liturghie tuturor celor ce s-au stins pe câmpurile de luptă, pentru ca noi azi să putem spune La mulți ani, România! Șî să ne țeasă podul. Cu ei și din ei!

La mulți ani, România binecuvântată de ei toți!

Doar ei ne învață că e vremea muceniciei. E vremea în care suntem obligați moral să înțelegem ce avem de făcut.

“Ce faci? Te lași călcat în picioare de inamici? Sau te ridici în picioare până-n sinaxare după mucenici?”

Aceasta este România pe care o celebrăm azi. Noi! Nu cei se vor da patrioți într-o tribună oficială.

Să fim cinstiți și să știm în ce vreme suntem. Ca să știm ce avem de făcut!

Adevărul doare!

Dar vindecă! Întotdeauna!

La mulți ani, România din hotare și din afară lor. A venit vremea voastră. Să arătați unei lumi întregi că suntem demni și sătui. Că vrem sa fim un #neamunit în Duh, chiar dacă geografia ne desparte. Dar pe noi toți ne unește iubirea de ea, de România noastră. E vremea ta, Neamule să-ți onorezi strămoșii și să nu dai înapoi. Cu orice preț! În ultimul ceas!

La mulți ani, România!

Domnul să te binecuvânteze și Maica Domnului să te acopere!

Cu Cerul, Iubirea și Sângele vărsat!

Adică cu albastru, galben și roșu! Adică cu noi toți!