Președintele României nu emite politici publice de guvernare executivă sau legislativă (cum ar fi programele de guvernare), deoarece nu are roluri sau atribuții executive și legislative.

   Asta nu înseamnă că Președintele României nu concepe și nu implementează politici. Din contră.

   Fără politici prezidențiale clar formulate, nici nu și-ar putea îndeplini Președintele României rolurile expres prevăzute în Constituție de

– reprezentare a statului român

– garant al independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării

– veghe la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice.

   Așa cum Preşedintele nu are cum să își exercite „funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate” în absența unor politici prezidențiale prin care să stabilească obiective, modalități, resurse, termene, evaluarea succesului și desigur proceduri de comunicare cu poporul suveran, care i-a încredințat aceste roluri și funcție.

   Din moment ce deasupra Președintelui României singura entitate statală cu putere de control și supraveghere a autorității sale publice este doar poporul român, suveranul în statul România, ar fi normal și moral ca orice candidat la demnitatea supremă de Președintele României să îți prezinte pe timpul campaniei electorale ambițiile, intențiile, obiectivele pe care le urmărește dacă ajunge președinte, sub forma unui program prezidențial.

   Urmând ca celelalte elemente de politică prezidențială să fie evidențiate în strategii emise de Președintele României, dintre care Strategia națională de apărare este singura precizată expres în Constituție pentru a fi adoptată și de Parlamentul României, în ședință comună a celor două camere.

   De ce nu se întâmplă așa?

   Cel mai evident răspuns este că niciun candidat, în nicio campanie electorală, nu și-a prezentat vreodată intențiile de îndeplinire a rolurilor, funcției și atribuțiilor pe care Constituția (singura reglementare privind Președintele României) le stabilește cu claritate denotativă.

   Și nu a făcut asta deoarece discursul electoral pentru candidații la Președintele României nu a fost niciodată unul despre ce are de gând să facă oricare candidat ce va fi ales, ci doar despre cât de nepotriviți ar fi ceilalți candidați (din orice alt motiv decât cel al intențiilor de îndeplinire a rolurilor și atribuțiilor prezidențiale) să fie preferați în locul său, la vot.

   Așa că rămâne în responsabilitatea exclusivă a poporului român să își aleagă președintele prin care să vegheze și să controleze autoritățile statului, unde este el, poporul singurul suveran, pe cu totul alte criterii decât cele politice, criterii ce crede el. cu mintea lui colectivă, că ar fi potrivite și mai ales favorabile sieși.

   De unde și observația rugă către Dumnezeu, din versurile poetului de acum 100 de ani: