asa-și începea, cu mai mult de 35 de ani in urma, mamaia mea, Dumnezeu s-o odihneasca, o scrisoare catre noi.

Cat haz, câtă rumoare, câtă imaginație ne-a daruit. Mie ca mie, dar soră-mii, nici nu va mai spun!

Deja se vedea vorbind cu porcu-n cotetul acestuia, intrebandu-l cum si-n ce fel ar vrea sa ajunga-n burtica noastra. De atunci, a ramas traditie, in loc de taiatul porcului, familia noastra ”vorbeste cu porcul”.

O greșeală de exprimare căreia noi i-am făcut poveste și-am așezat-o printre amintiri aparte, căci nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să-ți așezi-n cuibul lucrurilor altfel și astfel de întâmplări care devin perfecte numai pentru cei patru membri ai familiei, protagoniștii de atunci ai întâmplării.

Sunt sigură că fiecare dintre voi are o astfel de poveste, pornită dintr-o exprimare defectă. Râsul și hazul vin din imaginații, nu sancționând exprimarea.

Anul asta ,,nu vorbim cu porcul”, dar găsește el cum să apara cu bunătăți cu gust de mamaie. Cât trăiește mama, Slava lui Dumnezeu, inca mănânc caltaboș fiert gen chisca, în fiecare an, după rețeta familiei. Si are gust de copilărie.

Vă salut cu drag, din nou! Încerc a va descreti fruntea, dacă aveți nevoie. Dacă nu, un zâmbet în plus nu strica. Mulțumesc pentru urări. Nu ajung la toți, la timp, dar am atâtea povești de Craciun ca nu știu ce sa va las, printre picăturile voastre de pauze craciunesti.

Apropo de mâncare, port o altă amintire, de anul trecut, când una dintre prietenele mele bune, pe care o-ntrebam dacă ne servește de Crăciun și cu sarmale, știut fiind faptul ca nici ea, nici eu, chiar dacă ne-a prins din spate jumătatea de veac, n-am împachetat vreodată la ele, căci mereu a avut cine sa facă asta, și care mi-a răspuns astfel:

,,-Am fost la cimitir, la mama (a se citi soacra, dusa la Dumnezeu în 2021)! Am simțit nevoia sa fac asta! Măcar și doar pentru aia 30 de ani cât mi-a împachetat, la fiecare Crăciun, sarmale! Asa ca nu, e fără sarmale Crăciunul nostru!

Mi s-a părut atât de frumos, de gingaș, de delicat și deși va spuneam mai sus ca ale mele Crăciunuri au gust de mama, mă rog să mi-o țină Dumnezeu sănătoasă. Pe ea, pe noi, pe cei dragi mie, pe voi, pe cei dragi vouă!

Anul trecut mama a reușit sa vindece și sa împace tot ce a fost greșit prin mine! A fost marea mea dorinta a unui an sucit, cel din 2022, cat sa am un 2023 linistit. Și liniștit a fost. Pentru prima oara după mult timp, rămân în memorie doar oamenii buni ai acestui an. Nu mai contabilizez nimic, ci mulțumesc celor care au avut răbdare cu mine, care m-au observat și atunci când nu m-am mai așezat eu în ochii lor, ci m-au găsit ei, după a lor dorința. Recunoscătoare sunt.

Va iubesc!

,,Fripturica, cozonaci, barbatelului sa-i faci” , scria pe peretarul ei….

Sa aveți un Ajun cum vi-l doriți! Sa va cânte colinde, să fierbeți sarmalele, să așteptați senini Nașterea Domnului și, de ce nu?, pe Moș Crăciun.