MARIN NEACȘU – Armata, pensionarii militari și „prietenii” lor

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Armata, pensionarii militari și „prietenii” lor

Armatele naționale ale țărilor mai mici sau mai mari au avut întotdeauna „prieteni” care le-au păscut.

Armatele „pretine”

 Încă după timpul cuceririi romane, s-a introdus conceptul de „armată prietenă” care să „ajute” țările mici dar bogate, să „supraviețuiască”. Romanii, considerați de unii madăr sau fadăr ai poporului român, de alții cuceritori, de alții binefăcători iar de alții pur și simplu dușmani, după cucerirea unei părți a Daciei lui Burebista au început să „reconstruiască” teritoriul ocupat, construind drumuri și castre, pasămite pentru a apăra populația împotriva năvălirilor barbare. De fapt scopul era întărirea ocupației, apărarea propriilor garnizoane (eufemism folosit pe vremuri, pentru a nu spune baze militare) împotriva năvălitorilor, dar și a cetelor de daci liberi care nu se lăsau păcăliți de „propaganda” armatelor pretine, dar mai ales protejarea convoaielor de miere, sare și aur, fete și flăcăi  care luau drumul Romei secătuită de războaie externe și interne. Mai târziu aceleași bunuri erau direcționate către Istanbul, Viena, Moskova, iar acuma Kiev, Viena, Washington și altele.  Dacă romanii ar fi fost descoperit motorul  am fi avut un mare castru roman și la Ploiești,  Petroldava. Nu este deloc întâmplător faptul că au ocupat exact partea din fostul regat dac, care conținea ceea ce îi interesa. Roma a chefuit 100 de zile cu aurul și argintul luat din Dacia și a mai supraviețuit 300 de ani. Faptul că pe romani i-au interesat resursele Daciei și nu „democrația” și bunăstarea dacilor, așa cum au pretins imperiile care au ocupat de-a lungul istoriei vechea Dacie, este demonstrat și de marea retragere aureliană când Roma a uitat de Dacia pentru că ea însăși era în pericol, apăruseră goții la granițele imperiului  și imperiul deja nu mai putea fi apărat. Retragerea Aureliană a prevestit de fapt începutul sfârșitului imperiului Roman.

După Roma, au urmat alte imperii care au venit să ne ajute. Toate, pe lângă jaf au urmărit destrămarea statului dar în primul rând a armatei, pentru că o țară care are armată proprie se poate apăra împotriva oricui,  e adevărat o perioadă mai mică sau mai mare, cu mai mult sau mai puțin succes, în funcție de conducătorii ei. Dar toate imperiile au urmărit slăbirea capacității de apărare proprii a teritoriilor ocupate sau ”aliate”. Asta în numele prieteniei. Turcii în Moldova și Valahia în mod special, polonii în Moldova și uneori și Transilvania, austriecii în Transilvania și o scurtă perioadă și Oltenia și Banat, au avut grijă să își aducă propriile trupe pentru a ”ajuta” și apăra domniile și domnitorii înscăunați de ei. Așa s-a întâmplat secole de-a rîndul, așa se întâmplă și astăzi. Astăzi avem „castre” la Kogălniceanu, Deveselu, Câmpia Turzii, Tîrgu Mureș, Sibiu, Cincu, București, și toate pentru ”binele nostru”. Armata națională a devenit o caricatură a ceea ce era sau ar trebui să fie, se plătesc bani grei pentru ”dotarea” ei, dar dotarea nu se vede așa cum nu se mai văd nici banii dați pe minciuni,  iar trupele sunt sub pragul supraviețuirii. Un șofer al unui parlamentar, câștigă mai bine decât un mecanic conductor și are perspective mult mai luminoase, poate ajunge la rândul lui Senator, în funcție de cum a umplut portbajajul șefului și cum a lipit afișele la alegeri, dar un mecanic conductor, tot mecanic conductor va muri.

Așadar, direct sau indirect, dușmani sau aliați, militarii străini sunt primii atentatori la securitatea unei țări și cei mai buni „prieteni” ai militarilor autohtoni, pentru că pe lângă banii cheltuiți cu întreținerea lor, se creează falsa credință/iluzie că ”are cine să ne apere”.

Boierii căftăniți

A doua categorie de „prieteni” ai armatei o constituie boierii căftăniți, cei care constituiau și constituie și azi „divanul domnesc” recte Parlamentul și guvernul. Aceștia au avut și au așa o dragoste pentru armata țării adică cea națională, formată din localnici pregătiți din timp, cu simbrie sau soldă ”domnească” sau nu, ”armata de strânsură”(adică rezerviștii), au fost întotdeauna prin grija boierilor, ținute în sărăcie, neechipate, nehrănite. Boierii însă își țineau pe lângă moșii cete de luptători care să le apere averile și cu care, la chemarea domnitorului și dacă voiau și ei, participau la războaie/lupte din când în când, dar pentru acest gest cereau moșii și scutiri de dări pentru ei  de la domn, că nimic nu era pe degeaba. În plus, când sorții luptelor sau interesele boierilor difereau de cele ale domnitorilor, armata boierilor schimba macazul. Istoria noastră e plină de astfel de exemple. Așa înțelegeau și înțeleg boierii de ieri și de azi, să ajute domnia. Mai mult, uneori boierii se luptau între ei pentru susținerea câte unui domnitor impus de alții. Așa se explică de ce unii domnitori, sătui de trădările boierilor, își angajau mercenari care e adevărat îi apărau atâta cât erau plătiți, dar fără prea mare tragere de inimă că doar  asta le era meseria.

Mercenarii de azi, cei instalați în „castrele” menționate mai sus, cei cu articolul 5 pe ecuson, deși plătiți cât au cerut, nu vor participa la apărarea nici a domnitorului nici a țării, pentru că rolul lor nu este să ne apere, ci să înlocuiască sau micșoreze armata națională sub falsa promisiune sau impresie că ne apără ei. Scopul acestor castre este să aburească și să ducă la concluzia deja formată, că țara nu mai are nevoie de armată, că oricum nu face nimic, nici măcar nu mai culege porumb (e drept, nu mai are ce), deci ce pretenții mai au și militarii ăștia? Așa văd boierii lucrurile, asta au urmărit și urmăresc, să slăbească orice putere națională care le-ar putea încurca afacerile sau  pune în pericol moșiile, averile, scaunele. Conform Constituției (de care între noi fie spus, numai cine nu vrea nu își bate joc, ultima decizie a CCR pe OUG 59 este dovada supremă), „Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale”.

Grija și teama cea mai mare a căftăniților este ca nu cumva amărâților de ”iobagi” sau chiar militarilor, să li se năzare  să își ia rolul în serios,  să realizeze că de fapt ei apără acuma interesele și independența boierilor, suveranitatea și unitatea corupților, integritatea moșiilor lor, ”democrația euro-atlantică” străină de năzuințele oamenilor,  adică cu totul și cu totul altceva decât scrie în art 118 din Constituție. Scopul căftăniților este diferit de cel al ”prostimii” și așa s-a făcut și se face că pe noi, marile războaie și ”revoluții” ne-au prins mereu  în fundul gol, iar la cât de aprig se urmărește de către divăniții de azi distrugerea sistemului de apărare, dotarea, înzestrarea, instruirea, încadrarea și traiul militarilor, armatei, un viitor război global ne va găsi în pielea goală în ploaie. Asta se urmărește și din afară și din interior, pentru că cei din afară îi conduc pe cei din interior care le-au vândut resursele țării pentru a-și spori ei averile.Vechile  și noile imperii își ascut colții și se vor bate din nou pentru ceea ce a mai rămas neluat din vechea Dacie, chiar dacă acum pare că unele ne sunt aliate. Alianțele țin cât coincid interesele.

Și cum pentru a își spori averile e nevoie de bani, boierii caută mereu noi surse. Fabrică de bani nu au ei, nici România nu are, tipărirea banilor românești nu se face și nici nu se decide în țară, alții sunt cei care stabilesc nevoile și necesarul pe care îl merită românii atât militar cât și social, financiar, economic. Asta înseamnă suveranitate și independență. Pe lângă împrumuturile la băncile care se știe cine le deține, pe lângă nerambursabilele primite tot din cotizațiile noastre, boierii au nevoie de bani obținuți prin ”forțe proprii” care vin din taxe, impozite, amenzi,  și alte impuneri. De unde să ia boierii acești bani, dacă ouvrierii au plecat peste hotare, țara e plină de copii abandonați, handicapați fizic și psihic, pensionari cu pensii de mizerie, analfabeți gramatical și funcțional? E adevărat, ar mai fi și multinaționalele, dar cum să îi taxezi sau impozitezi  pe marii retailleri, căci dacă le iei bani lor, îți tai din propria șpagă. E adevărat, ar mai fi economia neagră, subterană, a marilor și micilor mafioți dar cum să lovească în ei, că doar ei le-au dat bani cu camătă să își plătească locurile pe listele de aleși și de pe urma lor trăiesc și și-au făcut averi și aleșii și polițiștii și magistrații și micii milițieni de cartier și slujbașii mărunți din instituțiile statului că doar ăștia dau șpăgi pentru diferite servicii sau închideri de ochi, ăștia mituiesc și poliția și procurorii și judecătorii să scape cu fața curată după un condus fără permis, un accident cu sau fără victime, după conducere sub influența alcolului sau drogurilor, ei le procură și lor fie direct, fie prin confiscări programate dar nedeclarate, iarba și prafurile necesare traiului coconilor. Vrea cineva să dispară corupția și corupții? Păi dacă nu ar mai fi doctori corupți, noi la cine mai apelăm în caz de urgență? Dacă nu mai sunt profesori corupți, noi cum mai trecem clasa, cum mai ajungem profesori, doctori, cum mai obținem diplome? Nu, corupția și corupții sunt intangibili, clanurile mafiote și afacerile lor nu pot fi atinse, asta ar însemna disoluția statului paralel sau tangent.

Și atunci de unde să ia boierii bani ? De la militari, de la armată, de la pensionarii militari, singura categorie de slujbași care nu își pemite să blocheze anul universitar, instanțele, penitenciarele, spitalele, etc etc. Cum să blochezi apărarea țării? Așa ceva pot face doar guvernele, Parlamentul, C.S.A.T.-ul, prin măsurile luate de 35 de ani încoace, pas cu pas, în așa fel încât să nu se prindă nimeni ce urmăresc, prin legile pe care le dau, prin batjocorirea continuă a profesiei de militar.

Ultimele legi date de boieri privind pensiile speciale și pensiile contributive nu fac altceva decât să continue politica de sugrumare a sistemului național de apărare, prin lovirea în pensiile militarilor.Cine va mai alege profesia de militar dacă vede că de 15 ani încoace pensiile militarilor au fost nu doar blocate și neactualizate ci mai sunt și suprataxate în timp ce ale -să zicem magistraților- nu numai că scapă dar sunt și mărite permanent ajungând la sume astronomice. Urmăriți ca probă, care va fi bugetul ministerului public destinat salariilor și care vor fi cheltuielile cu pensiile magistraților pe anul 2024 și veți rămâne interziși. Vor fi creșteri de 25% cel puțin pentru fiecare magistrat activ sau la pensie.

Legea lui Solomon

 Revenind la bărbierirea  pensiilor militarilor, iată ce îi așteaptă pe militari:

Prin art. 101 legea 282/2023, a fost introdusă impozitarea progresivă a pensiilor ce depășesc suma de 4000 lei, dar numai pentru partea necontributivă a pensiilor.

Din câte se știe-bănuiesc- de către toți militarii, singurele pensii care sunt considerate a fi în totalitate necontributive, sunt pensiile militarilor. Ca atare singura categorie de pensionari ale căror pensii vor fi suprataxate în totalitate la suma ce depășește 4000 lei sunt militarii.

Până acuma au tot fost discuții și s-a demonstrat că și militarii au contribuit totuși la fondul de pensii și anume la fondul care le plătea pensiile, recte Bugetul de Stat. De acolo își primesc pensiile, acolo contribuie, deci un lucru normal. Unii militari în ultimul timp vehiculează ideea trecerii pe sistemul contributiv, deși din 2011 după apariția legii 263 au protestat până în 2015 la apariția legii 223 că vor pensii militare calculate altfel. În ultimul an tot mai mulți cred/au impresia că trecerea la sistemul contributiv i-ar avantaja. Ceva real există aici dacă privim evoluția (de fapt involuția)  pensiilor militare în ultimii 9 ani și evoluția celor civile. Ar mai exista un avantaj dat de faptul că odată intrate în „hora cea mare” boierii nu ar mai putea lovi în pensiile militarilor pentru că ar lovi în toate și ar avea probleme cu alte categorii. Și aici se opresc avantajele. Iar această trecere ar fi fost convenabilă pe vechea lege 263. Acuma jocul s-a terminat pentru că a apărut o altă lege a pensiilor civile.

Pentru a lua militarilor nu doar cheful ci și dreptul e mai solicita sau pretinde pensii calculate pe contributivitate, cineva, un mare șmecher, care a mai lovit în pensiile militarilor și când s-a discutat PLX 199 când a înlocuit varianta Leș cu varianta M.A.p.N./M.A.I., mă refer la mister Solomon,  președinte al Comisiei pentru Muncă a Camerei Deputaților, a introdus pe șest, așa cum obișnuiește, la ultima dezbatere al Legii 282,  câteva cuvinte care au luat militarilor dreptul de a mai solicita pensii calculate pe contributivitate.

Despre ce e vorba?

În proiectul inițial, așa cum a trecut prin Senat și Comisii până la comisia domnului Solomon, la articolul 3 punctul „Q vorbea despre stagiu de cotizare, pe care îl definea astfel: stagiu de cotizare – perioada de timp constituită din stagiul de cotizare contributiv, precum și perioadele asimilate și perioadele necontributive recunoscute ca stagii de cotizare, conform legii”.

La punctul „r” al aceluiași articol este dată și definiția „stagiului de cotizare contributiv” care este „perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii;”

Dacă intrăm pe site-ul Camerei deputaților, la lucrările Comisiei pentru Muncă, vom constata niște modificări introduse pe ultima sută de domnul Solomon, și anume exact pe noțiunea de stagiu de cotizare, unde a introdus domnia sa și cuvântul ”contributiv” ca să nu mai existe niciun dubiu.

La literele „s”și „ș” ale aceluiați articol, în varianta votată de Senat se vorbește despre „stagiul complet de cotizare” și „stagiul minim de cotizare” iar după trecerea prin mâna domnului Solomon aceste definiții se refereau la „stagiul complet de cotizare contributiv” și „stagiul minim de cotizare contributiv” modificări care înlătură orice încercare de a mai emite pretenții de calcul contributiv a celor care nu au cotizat la casa națională de pensii, prin prisma art 3(r).

Așadar prin introducerea termenului contributiv la definiția stagiului de cotizare, militarii au fost excluși din categoria celor care pot solicita calculul contributiv, pentru că nu au contribuit la sistemul public de pensii.

Ar mai fi putut fi invocată perioada 2011-2015 cât militarii au avut pensii calculate pe legea 263, dar cade și această variantă, pentru că stagiul minim de cotizare este de 15 ani, iar stagiul complet de 25 de ani și niciun militar nu a cotizat la sistemul public de pensii minim 15 ani.

Concluzie: Dragi militari, uitați de contributivitate, nu vă mai faceți calcule și calculele, uitați orice speranță de mărire a pensiilor, citiți primul articol din jalonul 215 din PNRR și dormiți în continuare.

Pe lângă Solomon, ca să nu fie singur, printre boierii prieteni „personali” ai pensiilor militare au mai fost și mai sunt Gheorghe fost la Finanțe, Lov, care dacă nu a fost nașa O.U.G. 59 a fost măcar mama soacră, Oprea care subsemnat la trecerea militarilor pe legea 263,  a fabricat O.U.G. 57 și a instituit înghețarea pensiilor militare prin Legea 241/2013 dând cu o mână și luând cu două, mister Vasilcoiu de la Ministerul Muncii, omul Olguței, care a contribuit din plin la OUG 59 și a băgat bățul prin gard la introducerea pensiilor  militare în P.N.R.R. și grupul parlamentar U.S.R. de azi, fără excepție.  Aceștia au fost cap de coardă. Ceilalți au participat „fără număr”.

Închei deocamdată aici, voi continua cu prietenii kaki ai pensiilor militare.

Bibliografie web