MARIN NEACȘU – Mihai Viteazul și mercenarii – o nouă istorie

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Mihai Viteazul și mercenarii – o nouă istorie

Eroii sunt dați jos  de pe soclu

Cine a fost Mihai Viteazul încă se mai știe. Ce dar mai ales  de ce a făcut, știu cu adevărat mai puțini. Ce reprezintă el și actul Unirii mulți ar vrea să fie uitat. La acest obiectiv se lucrează intens prin diferite locuri și cotloane ale politicii interne și externe. Adrian Păunescu în una din poeziile sale referindu-se chiar la Mihai Viteazul, se întreba  retoric, „cum se-ajunge pân’ la gâtul voievodului de țară, dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară?”. Se ajunge, dar mai greu sau de loc. Dacă facem o incursiune în istorie, urmărind soarta vievozilor români mai cunoscuți sau mai sterși, cu sau fără ajutor din afară, mai toți au fost uciși de sau cu sprijin din interior,  fie că vorbim de Mihai, părăsit de căpitanii săi, de Vlad Țepeș, de Tudor din Vladimiri, de Ioan Vodă,  pentru că de la Burebista încoace am fost blestemați parcă, să ne omorâm domnitorii. Unii se întreabă chiar de ce s-a oprit brusc această ”frumoasă tradiție” tocmai când…  Glumeam și eu.

Unii dintre domnitori nu au pace de liniște sau recunoștința neamului, nici după moarte. Antonescu după ce a fost trădat la foc automat de toți cei care ar fi trebuit să îl venereze, a fost declarat criminal de război și scos din galeria eroilor neamului. Mihai Viteazu după ce a fost asasinat mișelește, nu e lăsat să stea nici pe locul unde a fost așezat. Primarul Oradei îl dă jos de pe soclu promițând că îl așează acolo unde merită, într-un alt loc mai frumos care însă nu e pregătit și nu se știe când va fi,  DACĂ va fi vreodată.  Dar ca să nu se supere bruma de români adevărați rămasă în urbe, așează în locul lui pe Ferdinand, un alt domnitor sub care s-a înfăptuit Unirea, dar care  a fost un papă-lapte, adevăratul rege a fost soția sa, Regina Maria. Că așa stau lucrurile, o spune chiar marele Clemenceau, vulpoiul, sau Tigrul diplomației franceze aș spune europene a vremurilor, de la care Regina a cerut respectarea angajamentelor luate de aliați față de România în Primul Război Mondial. După întrevederea cu Maria, Clemenceau îi spune reprezentantului României la Paris: „O Regină ca a dumneavoastră trebuie primită numai cu onoruri militare comandate de mareșalul Foch în persoană”.

Revenind la subiectul articolului, apetența românilor, și aș nominaliza mai clar, a „boierilor” români de ieri și de azi către trădarea patrioților și slăvirea alogenilor nu s-a terminat, așa cum ar fi crezut mulți, odată cu îndepărtarea domnitorilor fanarioți, deși și despre ei, românii știu încă prea puține. Mulți dintre ei, și există dovezi, au fost mai patrioți și mai români decât „boierii români”. Despre asta însă, altă dată.

Revenind la subiect, după ridicarea lui Ferdinand în locul lui Mihai, a urmat ridicarea lui Ladislau, în Cetatea Oradiei. Pentru el s-a găsit imediat și locul liber și momentul și în 3 luni a fost săltat în șa. E adevărat, la înșeuare au participat doar 4 cavaleri și mă mir că evenimentul nu s-a petrecut noaptea.

Mercenarii ridicați în slăvi

Dar uite că „minunile” răsar la fiecare pas. În graba de a face pe plac potentaților vremii și a-și dovedi slugărnicia, boierii de azi comit ilegalități. Suntem informați că în Arad, „comunitatea ucraineană” constituită probabil și  din refugiații ajunși în mașini de lux prin Arad, cazați și îmbuibați gratis  de autoritățile române în timp ce bucureștenii nu au căldură și apă caldă în propriile apartamente deși plătesc toate taxele, impozitele și „serviciile”, a propus, iar autoritățile locale au votat și decis,  amplasarea a doua, că una nu ajungea, „panouri comemorative” în memoria unui tânăr care și-a căutat moartea pe bani în conflictul din Ucraina. Probabil i s-a spus că merge la discotecă și l-a dus GPS-ul în altă parte.

Propunerea a venit de la consilierul local Sziegfried Mayer, pe voluntar am înțeles că îl chema Rudolf Wittman. Bineînțeles, nu contează cum îi cheamă e o simplă coincideță faptul că vorbeau aceeași limbă. Și totuși, dacă lui îi dedicăm două panouri comemorative, ce facem cu Basta, albano-italianul care a fost tot voluntar în armata habsburgilor, năimit să lupte pentru „eliberarea Transilvaniei” ? Pentru el nimic nimic ? Se supără frații noștri de gintă latină. Dar să zicem că trăim alte vremuri, așa era atunci, lume săracă, trebuia să trăiască și bieții mercenari și fameliile lor, așa că se angajau asasini cu ziua. Tânărul Rudi se înscrisese la 19 ani în Legiunea Străină dar nu pentru că îi plăcea să tragă cu arma ci pentru că „Avea un respect deosebit pentru ce înseamnă armata, cu disciplina, onoarea, mândria care îi reprezintă pe militari”. Cel puțin așa spun cei apropiați despre el. Nu pot să nu mă întreb, dacă avea un respect deosebit pentru armată, de ce nu s-a dus el la 19 ani la una din Academiile M.Ap.N.? Mister. Dar nu el e problema, fiecare își alege singur traseul în viață și soarta. Dumnezeu să îl odihnească!  Acum să vorbim despre inițiativa domnului Mayer.

Nu vreau să comentez prea mult o să încerc să pun la dispoziția cititorilor și a domnului Mayer ca și a întregului consiliu local Arad și asociațiilor care au susținut și susțin proiectul, următoarele date:

– Protocolul adițional la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale, (Protocol I), din 8 iunie 1977 conține  următoarele:

 „Articolul 47.2

Prin termenul mercenar se înțelege orice persoană:

(a) care este special recrutată în țară sau în străinătate pentru a lupta într-un conflict armat;

(b) care, în fapt, ia parte la ostilități;

(c) care ia parte la ostilități în special în vederea obținerii unui avantaj personal și căreia îi este efectiv promisă, de către o parte la conflict sau în numele ei, o remunerație superioară aceleia promise sau plătite combatanților având un grad și o funcție analoage în forțele armate ale acestei părți;

(d)care nu este nici resortisant al unei părți la conflict și nici rezident al teritoriului controlat de o parte la conflict;

(e) care nu este membru al forțelor armate ale unei părți la conflict și

(f) care nu a fost trimisă de către un stat, altul decât o parte la conflict, în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv.”

B.Convenția internațională împotriva recrutării, folosirii, finanțării și instruirii mercenarilor A/RES/44/34 a O.N.U., din decembrie 89, semnată și ratificată,  adoptată și de România, și de Rusia și de Ucraina și de toate statele care contribuie cu forțe și mijloace, prin față sau prin spate la conflictul din Ucraina, are la art 1 aceeași definiție, în plus, spune următoarele:

Art.2. Orice persoană care recrutează, folosește, finanțează sau antrenează mercenariașa cum sunt definiți în prezentul document, comite un act de violare a prevederilor prezentei Convenții.  

Art 3. Mercenarul, așa cum e definit în articolul 1 al prezentei convenții, care participă direct la ostilități sau în acte de violență în funcție de caz, comite o încălcare a prezentelor prevederi.

Art 4. Se consideră încălcare a prezentelor prevederi și orice persoană care:

– încearcă să încalce prevederile Convenției

– este complice unei persoane care încearcă sau încalcă aceste prevederi.

Art. 5.1 Statele semnatare nu vor recruta, folosi, finanța sau instrui mercenari și vor interzice asemenea activități, conform prezentei Convenții.

Art5. 3 Statele semnatare vor incrimina prin măsuri proprii, orice fel de încălcări ale prezentelor prevederi.

Art.6. Statele semnatare vor coopera pentru prevenirea încălcării prevederilor stabilite în prezenta Convenție.

Art.7 Statele semnatare vor lua toate măsurile pentru implementarea prezentei convenții.

Menționez că pe lângă convențiile și protocoalele internaționale la care România este semnatară există și prevederi autohtone care incriminează mercenariatul și anume Protocolul 1/1977 adițional la convențiile de la Geneva din 12 august 1949.

Având în vedere cele de mai sus, nu pot să nu (mă) întreb :

Oare domnul Mayer când a propus și consiliul local Arad  când a votat au cunoscut legislația?

Oare actul semnat și inițiativa nu pun autoritățile arădene în situația de a se face opozabili articolelor 5.3 și 5.4 din Convenția menționată?

Oare  prin măsura respectivă, care fără îndoială slăvește mercenariatul, respectivii nu se fac complici, conform art 4 din Convenție la actul comis de tânărul Rudi ca și la  a celor care – văzând atitudinea și osanalele autorităților – se vor simți tentați să provcedeze la fel?

Ce va face Statul Român legat de aceste aspecte? Va lăsa alogenii să își facă propriile legi încălcând prevederile la care statul român este semnatar ?

Bibliografie web:

– https://documents-dds-ny.un.org/doc/RESOLUTION/GEN/NR0/302/17/PDF/NR030217.pdf?OpenElement