ADRIANA TÎRNOVEANU – Noiembrie ești tu…

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Noiembrie ești tu…

Cel mai trainic poem:

Din toamne-n toamne,
Galben se așază-n rame
Poezii cu rost de frunze!

Jur! Le voi purta pe buze!

☆☆☆☆

Ce trist stă noiembrie-n istorie,
Doar eu îl simt atât de efervescent,
Culorile-s aduse din memorie,

De ai noroc, ai parte de efect

Pornit din reflectoare cu senzații,
Din patru anotimpuri într-o zi,
Cu soare mult, cu verde crud ori irizații

Din roșu plin schimbat în albul dintr-un gri.

Imprevizibil și mereu pitit în haină,
Îți cedează o pătură, galant și răbdător,
Noiembrie nu-i sur și n-are dramă,

El te seduce c-un ceai de cimbrișor.

Pe degete tot brumăriu-i ca o pudră,
Vrăjește ferm cu aeru-nghețat,
Iar, la vecini, un măr cu fruct de humă

Se bate c-un măceș deshidratat.

Poeții își împart cuvinte clare:
Gutui, dovleci, măceși și must spre vin,
De zici că-n poezii o să apară

Aceeași toamnă doborâtă de destin.

Am spus secretul visului ce-n mine geme,
Într-un noiembrie ce-mi pare luminos,
Bacovia ar trebui să-și ia concediu o vreme,

Căci și urâtul nostru poate fi… frumos

De-l așezi pe chip ce strânge viața
Și-mbracă oameni-n veșmânt solar,
Cu Dumnezeu începe dimineața,

Numai cu El se-nchină seara un pahar.

Poate am toane de femeie slabă
Ori văd ce vreau-n zilele cu ploi,
Nu cred că e greșit și cui întreabă

Îi pot spune – noiembrie are, sigur, ochii tăi!

În alveole de pământ integru,
O lună își sădește idei noi,
În mine se pitește ca-ntr-un templu,

Din Omul meu mult optimism, pentru amândoi.

Noi zugrăvim grădini și-n culoare întregul,
Din ochii noștri ce n-acceptă alt decor,
Îmi spui mereu să nu-ți iau happy-end-ul,

Să-ți spun de verde la prezent și viitor.

☆☆☆☆

Pe cerul meu îmi tace o tufănică
Și colorez ce vrei, chiar și-o biată frică,
O dau cu roșu adunat din muze-frunze,
Iar toamna din noiembrii eu o port pe buze!