ADRIANA TÎRNOVEANU – Bună dimineața, în noiembrie!

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Bună dimineața, în noiembrie!

A plouat aseara, asa, pe neașteptate. Cu toate acestea, noiembrie a venit cu o raza de soare pe care o vad așezată pe fiecare acoperiș, răsturnând ideea ca noiembrie apare doar cu frig și brumă.

Câinii mei dorm a noapte bună, nu a bună dimineața, pisicile cer mâncare. Boabe au, dar vor bunuț. N-avem. O ciorba de salata, un orez și ceva cașcaval sunt singurele lucruri de prin frigider.

Gata cu viroza care nu e gata, dar trebuie să ne punem în funcțiune cumva. Sunt recunoscătoare. Sunt vesela și optimista și abia aștept orele de zumba și aerobic. Îmi lipsesc. Beau cafea din ceașca cu maci primita de la prietena mea Olga. Uneori, îmi e și teamă sa-i admir ceva din casa. Dacă îmi place prea tare, mă trezesc ca, la plecare, îmi împachetează acel lucru. Asa și cu ceașca cu maci; am primit-o de ziua ei, căci ea face daruri mai ales când trebuie sa primească. Cunoașteți astfel de oameni? Mai ales de-o viață? Faini sunt, Doamne!

Să vă fie noiembrie bun. Al meu va fi, că e festiv!

Iubesc oamenii născuți în zodia Scorpion. Dacă nu-i iubesc, ii admir, dar indiferenți nu-mi sunt. Au un ceva al lor, un curaj, o ardere pentru convingerile lor, au iubire de împărțit și sunt războinici acolo unde e determinare. Lângă ei nu te plictisești. De cele negative nu vorbesc. Dacă le observi pe celelalte, cu restul te descurci.

Autor: Adriana Tîrnoveanu

fata cafea

Doamne, ce de vise ai pus în cafeaua mea cu lapte!

Pun tot cerul în cuvinte, storc și stelele de noapte,

Dimineața șterg trei riduri în cafeaua mea cu lapte.

Uit ce-a fost c-o zi înainte, port pe degete o stare

Care-mi spune că prin vise m-ai purtat prin Carul Mare;

Nu știu nici ce lună este, nici ce zi ori săptămână,

Dar știu că, în buzunare, țin toți fluturii arvună

Pentru ceasul când vei cere plata unui drum de seară,

Numai cu a lor aripă vei simți cum se măsoară

Timpul de prin colț de lume, unde viața șade șui,

Îndulcită prin clătite cu dulceață de gutui.

Vântul bate mult prea tare, chiar și-n orele mărunte,

Are aere mărețe de când toamne-i face curte.

Cer eșarfa cu buline. Ce să fac? Sunt o cochetă!

Nu-nțeleg, doar mie-mi place viața asta desuetă?

Prind prin bucle anemone, fac tablouri de-amănunte,

Torc secundele-n frunze de pe geamurile ude.

Ghemuită-n fotoliu beau cu tine gânduri pline,

Încă numărăm minute din noiembrie ce vine.

Luna asta are-n cute și-n pliuri maiestuoase

Cele mai festive zile! Pentru noi, tare frumoase!

Viața a știut să strângă tot curajul la ciorap,

Să te nască și pe tine, darul meu cel mai înalt,

Iar acum când lumea-i coaptă și am copt și noi destul,

Stăm și ciufulim cuvinte, deșirate dintr-un scul.

Nu pot să mai cos cu ele niciun legămînt aiurea.

Dragul meu, de prin novembre, hai să arvunim pădurea!

Dăm toți fluturii din mine, pui și tu ce-ai de valoare!

Cum? Ce-ai spus? Că tu pe mine nu mă dai pentr-o cărare

De pădure care trece chiar prin casa noastră albă?

Ce idee și pe mine! Îmi chem fluturii acasă

Să ne poarte-n nouă ceruri și-n noiembrii argintate!

Doamne, ce de vise ai pus în cafeaua mea cu lapte!