MIRCEA VINTILESCU – DREPTATEA LUI CUZA

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

DREPTATEA LUI CUZA

Cuza

Într-o zi, Alexandru Ioan Cuza a făcut o inspecție la o pușcărie. Toți pușcăriașii au fost aliniați și domnitorul a trecut pe la fiecare și l-a întrebat cum îl cheamă și de ce a fost condamnat.

Fiecare susținea că a fost condamnat pe nedrept, că s-au folosit martori și probe false, că totul a fost o uneltire sau răzbunare etc.

Ultimul din șir era un amărât zdrențăros. Se vedea că este om de la țară, necăjit. Cuza l-a întrebat și pe el:

„- Dar dumneata de ce ești condamnat? Tot nevinovat?” Omul a dat din cap și a spus:

„- Nu, Doamne, pe drept sunt condamnat! Am furat o traistă de porumbi de la boier, ca să-i fierb și să dau la cei cinci copii mâncare! Nu aveam altceva să le dau și de două zile nu mâncaseră nimic. M-au condamnat la trei ani, dar pe drept!”

Cuza a izbucnit ca un vulcan:

„- Domnule comandant! Cum vă permiteți să țineți aici, în pușcărie, un hoț între atâția oameni cinstiți? Ieși afară, banditule! Ia de la mine o pungă de galbeni și să nu te mai prind pe aici câte zile vei avea! Aici, după cum se vede, sunt numai oameni cinstiți și nevinovați, nu hoți ca tine!”