JACQUES MENACHEM ELIAS, un mare patriot și filantrop român
Uimitorul domn Elias, cel care ne-a dăruit Spitalul Elias și a donat Academiei Române toată averea sa, fără să lase nimic moștenire familiei lui
Jacques M. Elias și casa din București în care a locuit
La început de secol XX, în fața Hotelului Continental din București putea fi văzut un domn distins, care stătea la o masă, citea mereu același ziar vienez, Neue Freie Presse, și se uita cu atenție la cei care treceau pe Calea Victoriei.
Era chiar proprietarul hotelului, bancherul Jacques M. Elias, prietenul și sfătuitorul financiar al Regelui Carol I, evreul de rit sefard care a reușit să strângă o bogăție uriașă având un singur principiu: “Să cheltuiești mai puțin decât câștigi”.
Deși Jacques M. Elias a primit cetățenia română abia la vârsta de 46 de ani, în anul 1880, și-a lăsat toată averea, evaluată în anul 1923 la 800 milioane de lei aur, integral Academiei Române.
Rudele sale nu au fost trecute în testament, în schimb, Jacques M. Elias nu și-a uitat birjarul, căruia i-a făcut un contract de rentă viageră.
Jacques M. Elias (1844-1923) a trăit cu puțin și ne-a lăsat extrem de mult. A dus o viață austeră, nu s-a căsătorit niciodată, nu a avut copii și, în mod explicit, a iubit foarte mult România.
Într-o perioadă în care exista stereotipul bancherului evreu avar, Jacques Elias a făcut acte caritabile de o amploare fără egal în istoria României.
Bancher, industriaș, analist financiar, moșier și întemeietor al industriei zahărului din Romania, Jacques M. Elias și-a întocmit faimosul testament pe 2/15 decembrie 1914, cu 9 ani înainte să moară.
Revista “Realitatea Ilustrată”, numărul din 15 august 1939, făcea inventarul bogăției moștenite de Academia Română.
La data morții, averea lui Jacques M. Elias era răspândită peste tot în lume.
În anul 1939, statul român făcea încă demersuri pentru încasarea unor mari sume de bani din Grecia, Italia, Turcia și din Pretoria. Doar averea din România, estimată în anul 1923, era de aproape 150 de milioane de lei aur.
Ea se compunea din: Domeniul Sascut-Berești, teren arabil și păduri în suprafață totală de 348 de hectare, moșia Dârvari, teren arabil de 348 hectare, hotelul Continental din București, hotelul Patria din București, casa și mobilierul din strada Carol 35.
Prăvăliile din strada Lipscani 82 și 84, casa din Banu Mărăcine nr. 5, mobilierul hotelurilor Continental și Patria, terenurile Burilianu din Șoseaua Kiseleff.
În Austria, Jacques M. Elias deținea 9 imobile în centrul Vienei, în total 1300 de camere, magazine, birouri a căror valoare estimată era de 22.798.687 lei și care produceau o chirie anuală de 342.640 lei aur” (“Opera filantropică a unui nobil binefăcător”, articol semnat S. V și publicat de revista “Realitatea Ilustrată, 15 august 1939)
Spitalul Universitar de Urgență Elias a fost înființat în anul 1936 de către Fundația Familiei Menachem H. Elias, așa cum a prevăzut în testamentul sau Jacques Menachem Elias.
Intrarea în Spitalul Elias – 1939
“În acest spital se vor primi bolnavi de ambele sexe, israeliți și de orice altă credință, se vor da consultații și medicamente gratuite”, prevedea Testamentul lui Jacques Menachem Elias.
În anul 1939, SPITALUL ELIAS era cel mai modern spital din Europa.
Avea camere pentru două persoane, prevăzute cu instalații de purificare și răcire a aerului Elias, medicamente și consultații gratuite și apartamente cu cameră de baie și terase care dau spre grădini tăiate de alei cu plopi și brăzdate de plantații de flori.
“Clădirile ridicate în bulevardul Mărăști – unul din cele mai frumoase bulevarde ale Capitalei – cuprind cele mai perfecte realizări științifice în domeniul spitalicesc. Spitalul este compus din:• O secțiune de sanatoriu clasa I (bolnavi singuri în cameră) și clasa II (2 bolnavi în cameră). Bolnavii de sanatoriu pot fi internați cu însoțitori. În afară de acestea, sanatoriul posedă apartamente cu cameră de baie.• O secțiune de spital cu saloane de 3 până la 6 paturi pentru bolnavii gratuiți sau cu plata foarte redusă. Atât secțiunea de sanatoriu cât și secțiunea de spital posedă terase de Nord și terase de Sud, precum și toate anexele necesare unui confort modern”, (Realitatea Ilustrată 1939. “Opera filantropică a unui nobil binefăcător”, 15 august 1939).
“Ce l-a îndemnat pe Jacques Elias să facă această mare faptă omenească și românească?Desigur, în primul rând, marea dorință de a face bine semenilor săi. Dar mai e ceva, care poate avea semnificația unui simbol:Menachem, în limba ebraică înseamnă ‘mângâiere’. Dând spitalului numele părintelui său, pentru ca instituția să poarte denumirea “Menachem Elias”, Jacques Elias a vrut, poate, să concretizeze în acest fel semnificația gestului său.Jacques M. Elias a fost un om foarte bogat, dar un tot atât de mare filantrop, dublat de o modestie excesivă și de un patriotism românesc. Ceea ce e cam rar”. (“Sub ploaia milioanelor”, articol semnat de Alex F. Mihail, publicat de revista Realitatea Ilustrată în 21 oct 1936).
“Menachem” înseamnă cel care consolează, în limba ebraică. Semnificația numelui tatălui său a fost tradusă printr-o generozitate unică în istorie.
Miliardarul şi filantropul româno-evreu Jacques Elias, a lăsat toată averea lui Academiei Române.
Jacques Elias a fost un miliardar și filantrop român, de naţionalitate evreiască, născut şi mort la Bucureşti, care a fost extrem de bogat.
El deținea mii de hectare de moşii, fabrici de zahăr, o bancă, imobile în ţară şi în străinătate, hoteluri, fabrici şi milioane de acţiuni în străinătate (New York, Londra, Berlin etc.).
A fost consilier al regelui Carol I, care l-a recompensat cu onoruri înalte pentru contribuția lui la dezvoltarea economiei românești; la moartea sa, în 1923, a lăsat întreaga avere Academiei Române.
În 1938, în prezența unor oficialități şi personalităţi din țară și din străinătate, a fost pus în funcțiune Spitalul Elias, cel mai modern spital din Europa acelor vremuri, construit din banii lăsaţi de filantropul evreu.
Pe 13 mai 1923, Jacques Elias a murit în apartamentul său din strada Corăbiei nr. 2, Bucureşti. El i-a cedat, prin testament, apartamentul cu toată mobila, vechiului său slujbaș Fr. Staeger, care nu l-a părăsit niciodată. Staeger a fost obligat, prin testament, să nu schimbe mobila, care a rămas ca un fel de expoziţie.
Elias avea teamă să nu fie înmormântat de viu. Când a simțit că moare, a cerut ca trupul său neînsufleţit să fie păstrat 70 de ore, nu ca la evreii habotnici, care fac înmormântări pripite. Apoi, a cerut ca, înainte de a fi înhumat, inima să-i fie străpunsă de un stilet. Aşa s-a şi făcut!
Deși a lăsat toată averea sa în România, mai precis Academiei Române, totuşi a cerut ca trupul său neînsufleţit să fie transportat la Viena şi înmormântat, după ritual mozaic, cu ceremonie foarte simplă, alături de fratele său Abraham şi cumnata sa Paulina, aflaţi în cimitirul israelit-spaniol din capitala Austriei.
Mausoleul lui Jacques Menachem Elias
Cine a fost uimitorul domn Elias?
Spicuiri din interviul cu Anca Tudorancea, lector, Centrul de Studii Ebraice, Facultatea de Litere, Universitatea București.„Am putut să recuperăm detalii noi despre viața și familia acestui donator despre care încă nu se știu multe lucruri”
B365.ro (B): În luna mai, 2023, a avut loc în aula Academiei Române sesiunea omagială Jacques Elias, unde a fost lansat volumul semnat de Felicia Waldman (conferențiar, Centrul de Studii Ebraice, Facultatea de Litere, Universitatea București), și de dumneavoastră, intitulat “Pe urmele lui Jacques Elias. Documente, imagini și mărturii ale unei istorii uitate”. Ce documente, imagini și mărturii uitate ați descoperit?
Lucrarea a necesitat un intens stagiu de documentare în arhivele Fundației Menachem Elias din București și Viena, dar și în Arhivele Naționale ale României, Arhiva Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, Arhiva Comunității Evreiești din Viena, Arhivele de Stat ale Austriei, Arhivele Municipale vieneze, Arhiva Universității din Viena etc. Astfel am putut să recuperăm detalii noi despre viața și familia acestui donator despre care încă nu se știu multe lucruri.
B: De ce este o istorie uitată? Ce ar trebui să știm și nu știm?
Întreaga sa familie, dar și comunitatea evreiască în ansamblul ei, stau sub semnul datoriei de a face acte caritabile (ghemiluth chassadim) și de a ajuta pe cei în nevoie. Ar trebui să știm mai multe despre implicarea sa în modernizarea României și despre puternicele legături comerciale și culturale dintre Viena și București pe care el și familia lui le-au facilitat în mod direct și semnificativ.
B: Care a fost legătura lui Jacques Elias cu Regele Carol I?
A T: Jacques Elias a fost un foarte bun analist de investiții, motiv pentru care Regele Carol I i-a cerut adesea sfatul în probleme financiare. Este posibil și motivul pentru care în jurul anului 1900 și-a cumpărat casa de pe strada Corabiei 1 (astăzi Clemanceau 1), care se afla în apropierea fostului Palat Regal (astăzi Muzeul Național de Artă a României). Regele Carol I i-a acordat, pentru marile servicii aduse ca “bancher şi întemeietor al industriei zahărului”, în numeroase rânduri, titluri de onoare şi medalii. Sora lui Jacques, Esther Elias Halfon, a fost, la rândul ei, doamnă de onoare în suita Reginei Elisabeta.
B: Unde a studiat Jacques Elias și cât de bogat era?
În capitală austriacă, familia Elias avea 13 imobile (dintre care astăzi se mai păstrează în posesia Fundației M.H. Elias doar 6), o parte fiind utilizate ca reședințe ale diverșilor membri, iar altele fiind închiriate. Dacă este să ne gândim la una dintre cele mai frumoase clădiri din București care se datorează familiei Elias, ar fi hotelul Continental (aflat pe locul fostului hotel Broft), la construcția căruia familia a folosit același arhitect austriac, Emil Rittern Forster, care le ridicase și clădirile impozante pe care le dețineau în centrul Vienei. Este, într-un fel, o mică Vienă în mijlocul Bucureștiului, pe Calea Victoriei. Aici se spune că una dintre puținele plăceri ale lui Jacques Elias era să stea la o masă care dădea spre stradă și să privească oamenii în timp ce bea cafeaua de dimineață și citea numai Neue Freie Presse (ziar vienez).
B: Cine au fost părinții săi?
Mai multe date despre familia Elias și conexiunile sale, pot fi găsite în arborele genealogic elaborat cu acribie de doamna profesor Felicia Waldman, conferențiar la Centrul de Studii Ebraice al Universității din București. Este o sursă importantă și inedită pentru genealogi, dar și pentru a înțelege mai bine cum sunt dezvoltate afacerile și folosite rutele de comerț în funcție de legăturile familiale.
B: A contribuit Jacques Elias la construirea Templului Evreilor Sefarzi din București, clădire care va fi devastată de legionari?
A T: Marele Templu Spaniol, Cahal Grande, a fost construit în jurul anului 1819, mult înainte de nașterea lui Jacques. În 1890 clădirea a fost însă refăcută prin grijă vărului și cumnatului lui Jacques Elias, Solomon I. Halfon, sub conducerea arhitectului Grigore Cherchez, care a transformat clădirea într-un veritabil ”Atheneum” al evreilor sefarzi. Întreaga comunitate a contribuit la acest efort financiar major. De-a lungul timpului, Jacques a donat constant sume semnificative pentru diverse opere caritabile destinate comunității sefarde, pe care a și condus-o între 1913 și 1923, dar și templului spaniol sau școlii din apropiere. Din păcate, Cahal Grande a fost devastat și ars integral în timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, care a replicat ca formă și conținut ”Kristalnacht”, cu devastări și arderi de sinagogi, magazine și case evreiești.
B: De ce și-a lăsat Jacques Elias toată averea Academiei Române? Este adevărat că a lăsat ceva moștenire birjarului său și nimic familiei?
A T: Jacques Elias spunea, așa cum o atestă martorii epocii, “Eu am numai rude bogate. Ce rost are să le las moştenire?…”. Și-a lăsat integral averea, evaluată în 1923 la 800 milioane lei, Academiei Române, cu condiția ca aceasta să înființeze o fundație care să îndeplinească prevederile testamentare, numită Fundaţia Familiei “Menachem H. Elias“, după tatăl său (în tradiția caritabilă evreiască de a onora părinții) și nu după sine ca donator (cum se obișnuia în general). Testamentul său a produs o puternică impresie în epocă, demonstrând dragostea lui pentru România și dorința de a ajuta. Documentul juridic de donație era foarte atent compus și prevedea că dacă Academia respinge donația, aceasta să fie redirecționată spre Primăria București. În ambele variante banii mergeau mai ales spre opere caritabile și de cultură. A prevăzut donații pentru Azilul de noapte, Societatea de Salvare, Societatea pentru profilaxia tuberculozei, diferite spitale şi societăţi de binefacere, a lăsat legate pentru Facultatea de medicină, Fundaţia Universitară Carol I, pentru mai multe şcoli evreieşti şi româneşti, pentru biserici, temple israelite, câțiva rabini etc. Este adevărat că a lăsat rente viagere chiar și birjarului, funcționarilor și servitorilor săi, dar există în testament și o prevedere specială pentru ajutorarea rudelor sărace, care este activă și astăzi, deci nimeni nu a fost neglijat, așa cum demonstrează corespondența Academiei Române cu aceste rude.
B: A recuperat Academia Română toată averea? De ce l-a primit pe Jacques Elias atât de târziu, abia în anul 1995, în Academie?
Abia după anul 1990, majoritatea au reintrat în patrimoniul său. Gestul simbolic prin care Jacques Elias a fost numit membru onorific al Academiei Române este legat de comemorarea a 70 de ani de la înființarea Fundației.
B: Care este istoria spitalului Elias?
Alte presiuni au fost exercitate asupra Fundației și Academiei în perioada comunistă pentru trecerea spitalului în proprietatea statului, dar și în perioada post 1989 confuziile fac ca spitalul să ajungă în subordinea Ministerului Sănătății și chiar al Ministerului Apărării Naționale.
B: În afară de Spitalul Elias care sunt realizările lui Jacques Elias?
Din 1997 acesta s-a numit Grupul Școlar Agricol ”Jacques M. Elias”, iar din 2012 se numește Liceul tehnologic ”Jacques M. Elias”. Documente ale Fundației atestă că, practic, întreaga așezare Sascut a fost construită de Jacques Elias. Aici se află, printre altele, și fabrica de zahăr, naționalizată în 1948.
B: Ce reprezintă pentru dumneavoastră acest unic personaj din istoria noastră?
Un monument de marmură albă cu influențe maure, cu coloane ornamentate, se află la capătul unui șir de morminte de granit. Alături de numele său stă scris un mic epitaf în limba ebraică, germană și română.
- MIRCEA VINTILESCU – George Emil Palade, un român genial - 21 aprilie 2026
- MIRCEA VINTILESCU – MINUNEA SFINTEI LUMINI - 12 aprilie 2026
- MIRCEA VINTILESCU – VINEREA MARE SAU VINEREA PATIMILOR - 10 aprilie 2026
