ADRIAN BUCURESCU – Datini getice, datini românești: Moșii de Vară

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Datini getice, datini românești: Moșii de Vară

Valea cu Dor 

     Din cea mai îndepărtată Antichitate, este atestată și cetatea tracică MESEMBRIA, astăzi orașul Nesebăr, în Bulgaria, ce mai păstrează ruinele strălucitorului său trecut.

mesembria

     Toponimul este plin de semnificații, grație rostirii limbii traco-getice, care avea opt tonuri. Foarte important pentru cele de față, patronul cetății era Însuși Apollon! Iată și cele mai importante tâlcuri ale toponimului: MES EM B’RIA ”Apogeul Luminii; Plin(i) de Căldură; Cei Plecați în Sus; Cei Plini de Fericire (Cinste; Curățenie)”; cf. MOESIA – ținut getic la Sud de Dunăre; rom. moșiemoșmiezmasă; latin. massa ”masă; bloc; cantitate”; messis ”recoltă; seceriș”; missa ”faptul de a lăsa să plece; datul drumului; mesă; slujbă; liturghie”; missio ”trimitere”; mos ”obicei; normă; regulă”; alban. moshe ”vârstă; etate”; mish ”carne”; rom. în; germ. im ”în”; rom. pară de foc; varăvara văruipreaa biruia priiperiea periabre; alban. bar ”leac; remediu”.

     Din aceste tâlcuri, româna a moștenit sărbătoarea  Moșii de Vară, legată de ”Apogeul Luminii”, adică de Solstițiul de Vară. De la Moșii de Vară s-au ivit și sărbători legate de celelalte anotimpuri: Moșii de Toamnă, Moșii de Iarnă, Moșii de Primăvară. Plecând în Lumea Cealaltă, strămoșii noștri erau incinerați, adică ”Plini de Căldură (Foc; Curățenie)”. Plecarea lor în Plină Fericire îi făcea pe Geți ca la moartea cuiva să sărbătorească evenimentul prin cântece și dansuri!

     Ei bine, de tracicul MESEMBRIA se leagă multe obiceiuri românești privind Moșii de Vară. Astfel, se spune că Moșii au fost nouă uncheși bătrâni, care, pe unde mergeau, numai bine și minuni făceau. În zilele din preajma Solstițiului de Vară, se deșteaptă toți morții și se duc pe Valea cu Dor. Acolo găsesc tot ce li s-a dat de pomană în cursul anului. Cine nu găseșe nimic ia țărână în poală și se întoarce plin de tristețe. Oalele se împart, pentru ca morții să aibă cu ce bea apă pe Lumea Cealaltă. În zilele de Moși se lucrează orice, dar nu se toarce, fiindcă se crede că se întorc colacii de la mort îndărăt. Nu se mătură, că se dă praf în ochii morților, care stau după ușă, până a doua zi, când, după terminarea liturghiei, își iau zborul către Cer.

     Moșii de Vară se țin și pentru ploaie. Se buciumă în ajunul Duminicii Mari, ca să se adune ploile și de a ploua în timpul verii. Dacă va ploua la Moșii de Vară, va fi anul mănos. Se fac colaci și se dau cu lapte, de pomană pentru morți, cu ceapă și usturoi verde, ca să le meargă bine zarzavaturilor din grădină. Cofele se umplu cu apă de la fântână sau de izvor. Când se umplu cu apă, se lasă pe ghizdul fântânii un ban, ce reprezintă plata apei. Aceasta se face pentru că apa a fost dobândită prin munca altora și, neplătind-o, pomana nu ar fi primită. Cofele și toate celelalte vase sunt împodobite cu cununi de flori, mai ales de trandafiri. Pe lângă florile înșirate pe ață se pun și roșcove, smochine, covrigi și alte lucruri cumpărate de la târg.

Mo%25C8%2599ii cire%25C8%2599elor

     Sărbătorii i se mai spune și Moșii de Cireșe și, în această zi, se așează masa, pe care se pun grămezi de cireșe, flori și colăcei, apoi se împart la adulți și copii ce sunt chemați înadins. Ca să împartă cineva trebuie ca mai întâi să nu fi gustat cireșe până atunci.

     Gospodinele fac bucate bune cu carne de miel, plăcinte, alivenci, lapte cu tocmagi etc. și dau de pomană în blide noi, linguri noi și vase noi, cu apă de la fântâna lor proprie sau cumpără cu bani, dacă nu au fântână. Părinții dau de pomană la fii și nepoți, la nașii finilor, cumetri, rude și prietenii unii altora. Pomana o duce o fată sau o femeie îmbrăcată de sărbătoare. Blidul cu mâncare și vasul cu vin sau cu apă e împodobit cu trandafiri, mintă și calapăr, și colac și lumânare. Intră în casă, pune pomana pe masă, aprinde lumânarea și o dă celui în drept, zicând: Ține… de sufletul tatei, al mamei sau al altui mort!. Cel în drept o ia și răspunde:Bodaproste!

Autor: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist

Citește și: ADRIAN BUCURESCU – Tradiții traco-române: Moșii de Vară