ADRIAN BUCURESCU – Tradiții traco-române: Moșii de Vară

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Nemuritorii

La Traci, moartea era doar o plecare pe Lumea Cealaltă, de unde poți reveni pe pământ sau, dacă ai îndeplinit toate riturile și ai fost vrednic și curat în lumea aceasta, rămâi pentru totdeauna în Cer, în Absolut, intrând în rândul Zeităților. Astfel, în ”Istorii”, Herodot scrie despre Geți: ”ei cred că nu mor și că acel care dispare din lumea noastră se duce la daimonul Zalmoxis”. La rândul său, Hellanicos din Mitilene, povestind despre Zalmoxis, în ”Obiceiuri barbare”, scrie că i-a învățat pe Geți ”că nici El și nici cei din tovarășii Lui nu vor muri, ci vor avea parte de toate bunurile (…) Cred în nemurire și Terizii și Crobyzii. Ei spun că cei morți pleacă la Zalmoxis și că se vor reîntoarce. Din totdeauna ei au crezut că aceste lucruri sunt adevărate. Aduc jertfe și benchetuiesc ca și cum mortul se va reîntoarce”.

Cele mai multe tradiții ale strămoșilor noștri în privința morților sunt lămurite în termenul PRIAMOS, din care se pot dezvălui și obiceiurile românești păstrate până astăzi, inclusiv în pomenirea Moșilor. Iată câteva tâlcuri:

1. PRIA MOS ”Fericita Înălțare; Dorințe Împlinite; Cel Vrednic de Cinste; Cel Curat pleacă; Dalbul de Pribeag”;cf. rom. a prii; a vrea; prai ”mâncare pentru copii preparată din făină, lapte și ouă”; prea; celt., ital. brio ”căldură; foc; vioiciune în artă”; rom. imaș; moșie; moș; moașă; latin. missa ”faptul de a lăsa să plece; datul drumului; liturghie”; missio ”trimitere; punere în posesie; eliberare; sfâșit; încheiere; grație acordată gladiatorilor”; mos ”obicei; lege; normă; regulă”; alban. moshe ”vârstă; etate”. În unele bocete românești, mortului i se spune Dalbul de Pribeag.

2. PRIA MOS ”Eliberarea de Griji; Scutirea de Greutăți; Eliberarea de Pofte; Încheierea (Sfârșitul) Patimilor”; cf. rom. prea; frâu; a vrea; mas ”odihnă; popas”; latin. missio ”sfârșit; încheiere; eliberare”.

3. PRIA MOS ”Popasul în Absolut; Rămânerea Sus; Odihnă Veșnică”; cf. rom. prea; alban. prij ”a conduce; a ghida”; rom. mas ”popas; odihnă”; latin. missio ”sfârșit; încheiere”.

Aceste interpretări sunt întărite iarăși de Herodot, care, vorbind de Trausi, Traci din Munții Rhodope, scrie că ”rudele stau în jurul nou-născutului și plâng nenorocirile ce va trebui să le îndure nou-născutul, odată ce a venit pe lume: Sunt pomenite atunci toate suferințele omenești. Când moare cineva, Trausii îl îngroapă glumind și bucurându-se. Cu acest prilej ei amintesc nenorocirile de care scapă omul și arată cât este el de fericit în toate privințele”.

Iată ce scrie și Pomponius Mela:”Tracia este locuită de un singur neam de oameni, Tracii, având însă fiecare alt nume și alte obiceiuri. Unii sunt sălbatici și cu totul gata să înfrunte moartea, mai ales Geții. Acest lucru se datorează credințelor lor deosebite; unii cred că sufletele celor care mor se vor întoarce pe pământ, iar alții socotesc că, deși nu se vor mai întoarce, ele totuși nu se sting, și merg în locuri mai fericite; alții cred că sufletele mor negreșit, însă că e mai bine așa decât să trăiască. De aceea, la unii sunt deplânse nașterile și jelit nou-născuțiii; dar dimpotrivă, înmormântările sunt prilej de sărbătoare și le cinstesc ca pe niște lucrui sfinte, prin cânt și joc”.

4. PRIA MOS ”Stră-Moșii; Stră-Bunii; Prea Cinstiții; Mult Slăviții”; cf. rom. prea; latin. prae ”înainte; în fața; înaintea; față de”; pro ”înaintea; dinaintea; din înaltul”; rom. moș; masă; lat. missa ”mesă; liturghie”; Musa ”Muză; cântec; poezie”; rom. frumos.

iar%2Bmo%25C8%2599i

La Români, la Moșii de Vară, ca și la cei ai celorlalte anotimpuri, se împarte mâncare în vase de lut sau de porțelan, căni, ulcele, străchini și vase de lemn, împodobite cu flori, umplute cu lapte, vin sau apă. Se dă de pomană mai ales săracilor și străinilor, niciodată rudelor. Mâncarea dăruită trebuie să fie caldă sau măcar un fel, deoarece mirosul bucatelor calde îi satură pe cei de dincolo.

În Muntenia, pomana se pune în vase de lut noi. Acestea trebuie umplute cu mâncarea și băutura preferată de răposați. Se împart căni sau ulcele, iar toarta acestora se împodobește cu flori și cireșe. Tot în această zi se mai dau de pomană ceapă și usturoi verde, pentru ca grădina să rodească.

La Moși, au loc ritualuri de pomenire, mai ales în cimitire, unde mormintele au fost curățite și împodobite din vreme cu flori, mai ales trandafiri albi, frunze de tei și de nuc. La porțile cimitirelor se întind mese pline, cu colaci și vin. Se aprind lumânări.

5. PRIA MOS ”Tărâmul cu Dor; Câmpul Dorințelor”; cf. rom. a vrea; moșie; imaș;

Românii spun că, la Moșii de Vară, toți morții se duc pe Valea cu Dor, unde fiecare găsește bucatele primite de pomană până la Rusalii. Cine nu găsește se retrage trist, ținând în brațe crenguțe cu flori de tei.

Dacă în ziua Moșilor de Vară oamenii scot apă din fântână, ei lasă un bănuț pentru apa celor morți. Tot ceea ce se dă de pomană trebuie să fie nou și proaspăt.

La Moșii de Vară, femeile nu trebuie să munceasă. Nu e voie să tricoteze, să toarcă sau să țeasă, fiindcă, dacă nu țin datina, toți colacii dați de pomană nu vor mai ajunge la cei pomeniți.

În seara de Moșii de Vară, adică de Sâmbătă, nu e bine să dormi afară, să mergi la fântână sau să treci printr-o răscruce de drumuri singuratică, fiindcă pe acolo trec duhurile rele. Ca să nu ai necazuri, e bine să dormi în casa ta.

6. PRIAMOS ”Înaintașii; Dinainte; Timpurii; Previziune; Vrednicie; Cinste; Curățenie; Strălucire”; cf. rom. vreme; a priimi (arh.) ”a primi”; frumos; Frumoasele (mit.) ”Ielele”; brumă; latin. primus ”cel mai dinainte; cel dintâi; primul; cel mai distins; cel mai important; cel mai de seamă; cel mai de vază”; alban. brymes ”roib”.

Dacă plouă în ziua de Moșii de Vară, recolta anului va fi bogată.

Sursa: Adrian Bucurescu, scriitor, poet, eseist, etnograf, publicist