Vis primăvăratic
Mă-nvăluie un vis primăvăratic și, nu știu cum, nu vreau a mă trezi. Când dorm, umblă prin mine un dor sălbatic ce ghiocește dalb, mărtișorind
…emoții, care poartă-n ele o veste, pe care nu le am când nu mi-e somn; probabil, nu suport, pe la ferestre, să vad că nu-mprimăvarează… niciun pom
…nicio crenguță încă n-are muguri; în vis, pe ramuri, flori de măr erau, și, nu știu cum, tu iară mi le scuturi, când mâinile prin bucle îți umblau.
Ei, de acuma, stăm în așteptare; vom fi între visare și treziri, vom da de știre, de la mic la mare, c-adună primăvara amintiri.
Tu n-ai nevoie, căci mă ai pe mine plutind, de atâta timp, prin flori de măr, le-ai pus în alte primăveri-nflorite bine, ca, iarna, să le vezi la mine-n păr.
O primăvara rodnica sa avem, prieteni! Va îmbrățișez!
Autor: Adriana Tîrnoveanu