Hai cu primăvara!
Din nechemări, uitările sunt tandre,
Îmbobocesc în vase pe-un pervaz
Ce-și poartă anotimpurile toate
La fel, iar timpul n-are haz,
N-are nimic din ce știam că are.
Doar praf. Atât. Din praful cel comun.
În casă doar o candelă mai arde
Și-n mine ard aceleași rugăciuni.
Într-un ghiveci, o zambilă se frământă,
Se strânge violet în clipe prinse-n rost,
În mine-i alb și timpul lui mă uită,
Deși mă știe și mă spune pe de rost.
Nu cer nimic. Dau eu mai bine roată
Prin lumea care, azi, doarme adânc,
Port orice om aproape, pe sub pleoapă,
Când îmi e dor, îl văd aievea-n gând
Cât să rezist într-o altă primăvară
Cu atâtea lucruri ce se schimbă aiurit,
Mă-nchin timid, în violet de odinioară,
Zambilei ce mă crede răsărit.
Ultimele postari ale lui ADRIANA TIRNOVEANU (vezi toate)
- ADRIANA TÎRNOVEANU – Noiembrie bun - 23 noiembrie 2023
- ADRIANA TÎRNOVEANU – Noiembrie ești tu… - 7 noiembrie 2023
- ADRIANA TÎRNOVEANU – Bună dimineața, în noiembrie! - 1 noiembrie 2023
