ADRIANA TÎRNOVEANU – Hai cu primăvara!

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Hai cu primăvara!

Din nechemări, uitările sunt tandre,
Îmbobocesc în vase pe-un pervaz
Ce-și poartă anotimpurile toate

La fel, iar timpul n-are haz,

N-are nimic din ce știam că are.
Doar praf. Atât. Din praful cel comun.
În casă doar o candelă mai arde

Și-n mine ard aceleași rugăciuni.

Într-un ghiveci, o zambilă se frământă,
Se strânge violet în clipe prinse-n rost,
În mine-i alb și timpul lui mă uită,

Deși mă știe și mă spune pe de rost.

Nu cer nimic. Dau eu mai bine roată
Prin lumea care, azi, doarme adânc,
Port orice om aproape, pe sub pleoapă,

Când îmi e dor, îl văd aievea-n gând

Cât să rezist într-o altă primăvară
Cu atâtea lucruri ce se schimbă aiurit,
Mă-nchin timid, în violet de odinioară,

Zambilei ce mă crede răsărit.