ADRIANA TÎRNOVEANU – Noiembrie ce l-am ales!

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Noiembrie ce l-am ales!

Se culcă toamna pe o frunză
Și doarme tun, ca-n povești,
Iar după ani-i puțin confuză,

Pare aceeași la ferești!

Nu cere s-o iubească nimeni;
Se lasă greu și doar un timp,
În noiembrie deja devine,

Pe orice frunte, inamic.

Trece să vadă și pădurea.
Se așază demn, n-ajunge-n pisc,
Să nu-ntâlnească aventura,

De s-o ciocni de ierni ce-au nins.

Mai are câte-un om aproape
Mai curajos, neînfricat,
Ce-aleargă pe cărări brumate,

Dar cei mai mulți au toamna-n pat.

Nici nu-i pasă, nici nu cere
Favoruri ori poeme dulci,
Dar scoate, pentru versuri, mere

Și, pentru bis, dă niște nuci.

Sub cerul ca o acuarelă,
Cu frigul asortat la ploi,
Se plimbă toamna iar rebelă

Și-și lasă frunzele prin noi.

-Te rog, nu scrie despre mine!,
Insista ea, într-un vârtej;
-Mai bine zi-mi că-ți este bine

În Noiembrie ce l-am ales!

Eu tac și desenez cuvinte,
Sunt pictor fără de talent,
O tulbur c-un ceai fierbinte

Și-o trec la mine-n testament.

-Nu-s curajoasă, toamna dragă,
Dar am tupeu să-ți fur din minți,
Să-ți dovedesc, că-n lumea largă

Și imperfecții sunt iubiți!

Vine o vreme când poeziile obosesc. Obosesc și ele, și pe cei care le simt ca o muzica după aceeași linie melodică. Eu la rime nu renunț! Oricât de mult m-au prins în vreje, le voi scrie dincolo de ecran! Zic și eu, azi, deși, văd, că și poveștilor le alung cititorii. Și atunci, iau pauze sa ne reîmprietenim!

O sâmbăta minunată să aveti!

Să fiți iubiți!

Autor: Adriana Tîrnoveanu

Citește și: ADRIANA TÎRNOVEANU – Basmul cu dovleac cuminte