PE LÂNGĂ TURMĂ
PE LÂNGĂ TURMĂ
Motto
E vremea parastaselor sărace
În cinstea câtorva poeți celebri
Bacovia fumează doar chiștoace
Sorescu este singur printre membri
Iar Labiș a mâncat, a plâns și tace…
––––
Noi, cei ce punem suflet între file
Și adăpăm cu har orice cuvânt
Trăim prin cărți mai multe vieți umile
Dar nu ne dăm cu fundul de pământ
Să nu vă mire când nebunii strigă
Că scriem într-un ritm accelerat
Vedeți că harul nostru îi obligă
Pe retardați să rabde, garantat
Când se vindeau pe bani credințe sfinte
Și neuroni fără discernământ
Noi mai păzeam azilul de cuvinte
Și limba veche printr-un jurământ
Ea vine din adâncuri neumblate
Din temnițe cu gratii, fără zori
Din rugăciuni de glasuri îngropate
Și din tăcerea marilor erori
Noi suntem cei rămași pe lângă turmă
Cei alungați cu scârbă și sictir
Mergând de ani întregi pe-aceeași urmă
A celor izgoniți că nu dau bir
Dar poezia nu-i un rol de scenă
Nici marfă la bazarul comunal
Ea vine ca furtuna printr-o venă
Și pleacă doar cu moartea la final
Iar când cortina va cădea pe gloate
Peste pigmei, profeți și-ncovoiați
Rămân doar niște glorii expirate
La parastasul celor venerați
Atunci vor înțelege, poate toți
Cei ce-au vânat succesul ca pe-o pradă
Că nu ajungi poet pentru că poți
Ci fiindcă arde-n tine o zăpadă
CONTINUARE
Noi, cei născuți din iernile târzii
Ca vânători de mituri și himere
Am învățat să facem poezii
Din lacrimă, din sânge și durere
Mai văd și eu bolnavi cu metastaze
Și cu poeme goale, surogat
Punând în miezul fiecărei fraze
Esență din parfumul expirat
Nu vreau statui pentru posteritate
Le las celor ce mor fără ecou
Dar mai rămân o vreme în cetate
Să dăruiesc un strop din harul meu
Nu pentru faimă ducem noi povara
Nici pentru-un loc în cronici de ziar
Am vrut doar să lăsăm să treacă seara
Cu un poem superb scris exemplar
Ca ultimii romantici demodați
Rămași pe malul mării să viseze
Sau niște răzvrătiți necondamnați
Ce-așteaptă un potop să evadeze
Și poate mâine nu va ști nici vântul
Pe unde-am fost și ce-am lăsat pe drum
Dar dacă ne-au săpat deja mormântul
Vom scrie și în iadul plin de fum
Cum sunt uitate ploile de vară
Și noi vom fi uitați cât de curând
Dar epitaful scris așa-ntr-o doară
Va supraviețui iluminând
Că mare lucru nu suntem, se pare
Doar niște trecători cu pasul greu
Prin vremurile astea schimbătoare
Ne ocrotește bunul Dumnezeu
Atât. În rest să vină veșnicia
Cu fastul și cortegiul sfidător
Eu plec să-mi savurez melancolia
La un pahar de vin otrăvitor
Lidia Zadeh Petrescu
Autor: Lidia Zadeh Petrescu, poet, pictor
Ultimele postari ale lui LIDIA ZADEH PETRESCU (vezi toate)
- LIDIA ZADEH PETRESCU – PE LÂNGĂ TURMĂ - 21 iulie 2026
- LIDIA ZADEH PETRESCU – Spovedania - 14 iulie 2026
