ROMEO TARHON – GRUPAJ LIRIC DEDICAT SĂRBĂTORILOR PASCALE

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

A-nviat Iisus, române

Paște trist lipsit de paște,

și de-mpărtășanie

sfinții s-au ascuns în moaște,

psalmii în cazanie

 

vremuri și mai de restriște

vor urma, noi interdicții

ne ordonă niște niște

care ne impun restricții

 

Învierea, tristă cum e

ca un doliu ce fulmină,

să aducă pace-n lume

și lumină din Lumină

 

Paște sfânt în rugăciune

și-n căință să se-ngâne,

îngerii din cer să sune:

A-nviat Iisus, române !

 

 

Încă un Paști…

încă un Paști cu împlinirai firave

acasă pentru mulți, printre cei dragi

dar nu pentru puțini, mai trist și grav e

că-s singuri, fără Stea, Hristoși sau Magi

 

și mor la fiecare Înviere

și mor repetitiv în zi de Paști

și mor de sărbătorile mizere

și mor când ți-e mai silă să te naști

 

în vreme ce Iisus se naște, moare

și înviază an de an, ei mor

când pentru noi, cei mulți, e sărbătoare

iar pentru ei fatal, afâșietor

 

încă un Paști de bucurii mărunte

acasă, între frați, surori, părinți

dar nu pentru puțini cu-atât mai crunt e

al Învierii ceas, negați de sfinți

 

 

Dar de ce ucideți mieii?

Iad de flăcări se ridică,

Tată, Fiu și Duh tustreii

Războindu-se se strică,

Dar de ce ucideți mieii?

 

Pe pământ și cer abdică

Sfinții buni, stau fariseii

În altare cu-a lor clică,

Dar de ce ucideți mieii?

 

Arăpimea-i venetică,

Curvele-s în pat cu zeii

Biblia se falsifică…

Dar de ce ucideți mieii?

 

Plebea rătăcind calică,

Se împreoțesc ateii,

În incest tată cu fiică…

Dar de ce ucideți mieii?

 

Cerurile se despică,

Se înfruntă dumnezeii…

Vă rugați și vă e frică,

Dar de ce ucideți mieii…?

 

A-nviat Hristos, române…!

Hristos a înviat din morți
Cu moartea pre moarte călcând…
Române, tu, oare mai porți
Credința-n suflet și în gând?

Române, tu, oare mai crezi
În Învierea ta pe cruci
Când răstignit între amiezi
Spre nicăieri te duci, te duci…?

Române, oare tu mai simți
Durerea tainicei dureri
Când strângi din pleoape și din dinți
Uitat de Cel din Cer când ceri?

Române, tu, oare mai verși
Lacrimi fierbinți de ceară
Din lumânări de popi perverși
Ce vând cristoși și țară?

Române înviat din chin
Purtând pe cap coroană
Din țepi și mărăcini și spini,
Mai crezi în daruri și pomană?

Române răstignit modern
Pe crucea lor globală,
Nu accepta acest infern
Și-nfrângerea fatală!

A-nviat Hristos, române…!
Cât mai suferi și aștepți
Îngerii din cer să sune
Să-nviezi, să te deștepți?

 

Autor: Romeo Tarhon, scriitor, poet, senior jurnalist U.Z.P.R.