A-nviat Iisus, române
Paște trist lipsit de paște,
și de-mpărtășanie
sfinții s-au ascuns în moaște,
psalmii în cazanie
vremuri și mai de restriște
vor urma, noi interdicții
ne ordonă niște niște
care ne impun restricții
Învierea, tristă cum e
ca un doliu ce fulmină,
să aducă pace-n lume
și lumină din Lumină
Paște sfânt în rugăciune
și-n căință să se-ngâne,
îngerii din cer să sune:
A-nviat Iisus, române !
Încă un Paști…
încă un Paști cu împlinirai firave
acasă pentru mulți, printre cei dragi
dar nu pentru puțini, mai trist și grav e
că-s singuri, fără Stea, Hristoși sau Magi
și mor la fiecare Înviere
și mor repetitiv în zi de Paști
și mor de sărbătorile mizere
și mor când ți-e mai silă să te naști
în vreme ce Iisus se naște, moare
și înviază an de an, ei mor
când pentru noi, cei mulți, e sărbătoare
iar pentru ei fatal, afâșietor
încă un Paști de bucurii mărunte
acasă, între frați, surori, părinți
dar nu pentru puțini cu-atât mai crunt e
al Învierii ceas, negați de sfinți
Dar de ce ucideți mieii?
Iad de flăcări se ridică,
Tată, Fiu și Duh tustreii
Războindu-se se strică,
Dar de ce ucideți mieii?
Pe pământ și cer abdică
Sfinții buni, stau fariseii
În altare cu-a lor clică,
Dar de ce ucideți mieii?
Arăpimea-i venetică,
Curvele-s în pat cu zeii
Biblia se falsifică…
Dar de ce ucideți mieii?
Plebea rătăcind calică,
Se împreoțesc ateii,
În incest tată cu fiică…
Dar de ce ucideți mieii?
Cerurile se despică,
Se înfruntă dumnezeii…
Vă rugați și vă e frică,
Dar de ce ucideți mieii…?
A-nviat Hristos, române…!
Hristos a înviat din morți
Cu moartea pre moarte călcând…
Române, tu, oare mai porți
Credința-n suflet și în gând?
Române, tu, oare mai crezi
În Învierea ta pe cruci
Când răstignit între amiezi
Spre nicăieri te duci, te duci…?
Române, oare tu mai simți
Durerea tainicei dureri
Când strângi din pleoape și din dinți
Uitat de Cel din Cer când ceri?
Române, tu, oare mai verși
Lacrimi fierbinți de ceară
Din lumânări de popi perverși
Ce vând cristoși și țară?
Române înviat din chin
Purtând pe cap coroană
Din țepi și mărăcini și spini,
Mai crezi în daruri și pomană?
Române răstignit modern
Pe crucea lor globală,
Nu accepta acest infern
Și-nfrângerea fatală!
A-nviat Hristos, române…!
Cât mai suferi și aștepți
Îngerii din cer să sune
Să-nviezi, să te deștepți?
Autor: Romeo Tarhon, scriitor, poet, senior jurnalist U.Z.P.R.
- ROMEO TARHON – DESPRE ATITUDINEA GAZETĂREASCĂ - 29 mai 2022
- ROMEO TARHON – SĂ DĂM GAZETĂRIA JOS DINPOD…! - 15 mai 2022
- ROMEO TARHON – AMINTIRI DE GAZETAR: TOT CE E ROMÂNESC NU PIERE… - 10 mai 2022