ROMEO TARHON – DESPRE ATITUDINEA GAZETĂREASCĂ

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

”Școala de presă”, dar nu cea a anilor `90 a lui Ion Cristoiu (alias Coroiu în evidențele securității…), pe când ”găina făta pui” și pe când eram un modest colaborator al ziarului Zig-Zag aruncat cu pompă (și bani obscuri) pe piața produselor publicistice, în plin ”fenomen” ”Piața Universității – Marian Munteanu”, trebuie reinventată, regândită, primenită și curățată de impostori, mercenari și scribaci fără cultură, talent scriitoricesc, demnitate deontologică și moralitate.

Brontozaurii presei uteciste și ai presei pre- și post-comuniste, între care Cornel Nistorescu, Horia Alexandrescu, Dan Fruntelată, Corneliu Vadim Tudor, Cristian Tudor Popescu, Sorin Roșca Stănescu și mulți alții asemenea lor, agresivi, lacomi și gomoși, reușesc încă să mizerabilizeze peisajul confuz al presei libere mogulicr (…prin corupție, manipulare mediatică, intoxicare și merceneriat poilitic), în timp ce facultățile de comunicare și jurnalism, de stat sau particulare, nu au reușit să furnizeze, deocamdată, cum se spera, o nouă generație performantă de ziariști cu vocație. Totuși, au reușit să  aducă în lumina rampei televizioniste fel și fel de cititoare  de prompter și de băieți guralivi care arată bine și tâmp pe ecrane.

Marea majoritatea a absolvenților numeroaselor și dubioaselor universități de profil, și-au căutat și își caută șansele în alte domenii, prin antologicele pile și relații, și foarte puțini tineri cu har au abordat cariera ziaristică mai ales în radio și televiziune, și mai puțin puțini în presa scrisă în care prestează munca de jos de corectori, de redactori anonimi, de reporteri de teren puși să vâneze evenimente mărunte, penibile, scandaluri, bătăi, amantaslâcuri, incendii, furtișaguri, derapaje atitudinale ale notorietăților, contribuind, în schimbul unui salariu de mizerie, la cancanizarea domeniului mediatic și la alterarea sistematică a menirii presei de formatoare de opinie, fenomen la care contribuie trecerea în format digital a ziarelor și revistelor, renunțarea la tirajele print și tabloidizarea excesivă, amorală, a tot mai puținelor publicații care supraviețuiesc financiar.

Este vremea multor schimbări și redirecționări după criza mondială cauzată de pandemia Covid-19, când niciun stat nu va rămâne neafectat și neprovocat la adaptare și trecerea la un alt mod de a face politică, sociologie, economie, cultură, artă, educație, presă… Încercând să anticipez, în mare, cum va fi reconfigurată lumea de după pandemie și criza economică inevitabilă socială, financiară, alimentară, medicală, etc., îndrăznesc să prognoez că nici presa nu va rămâne indiferentă la noile cerințe și soluții de care umanitatea are nevoie. Cum nu și presa românească mult denaturată și aproape în totalitate confiscată?

Șomajul în cadrul acestei bresle și neîmplinirea profesională a absolvenților universităților de profil sunt bine cunoscute, iar migrația spre alte profesiuni sub demnitatea aspirației licențiaților în jurnalism reprezintă una dintre gravele consecințe ale erorilor sistemului și ale diriguitorilor României din ultimii treizeci și… de ani. ”Școala de presă” a viitorului trebuie regândită și adaptată organic noilor provocări ale istoriei în care vom pășim fie întunecați, înrăiți și slăbiți, fie mai luminați, mai buni și mai întăriți.

Un lucru este evident în aceste vremuri în care intoxicarea mediatică și fake  news-ismul au ajuns să fie folosite drept arme propagandistice și strategice  înșelătoare în războiul trucat și regizat abil de către regimurile dominante și expansioniste și de către liderii-lor-marionete impuși la putere și la vedere: este nevoie de un alt fel de presă atât la noi, cât și în întreaga lume, dacă dorim o altfel de resetare decât cea planficată, dirijată, finanțată, conflictualizată, militarizată, dusă la extrema terorismlui socio-psihologic și a paroxismului mondial.

Autor: Romeo Tarhon, scriitor, poet, senior jurnalist U.Z.P.R.