Știm cu toții astăzi, în lumina arhivelor declasificate ale URSS și est germane că nucleul revoluționar condus de Lenin era finanțat de Germania cu scopul obținerii unui acord de pace separat cu Rusia. Izbucnirea revoluției a prăbușit frontul tarist, iar armatele kaiserului au fost mutate împotriva Antantei, prelungind primul război mondial cu încă un an.

In 1917, grupul Lenin ajunge in Germania, intr-un tren blindat, avand la dispoziție aproximativ 50.000.000 de mărci-aur, pe care le-au investit in răsturnarea regimului tarist și ieșirea Rusiei din Război.

Prima acțiune concertata a fost reorganizarea totala a redacției Pravda care susținea continuarea războiului alături de aliații occidentali. In cele din urma, Lenin reușește sa semneze un tratat de pace separat cu Germania, oferindu-i pe tava trei sferturi din rezervele de fier și cărbune sovietice, o treime din terenurile agricole, o pătrime din producția industrială precum si sfera de influența asupra a 28.000.000 de polonezi, estonieni, ucrainieni, finlandezi si letoni.

Toate aceste au fost posibile după asasinarea țarului si a întregii sale familii si transformarea rapida a imperiului tarist in Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice. Mana dreapta a lui Lenin, Zinoviev a declarat atunci, in 1918: “ pentru izbânda revoluției noastre, vom păstra 90 de milioane dintre cele o suta de milioane de locuitori ai spațiului sovietic. Restul trebuie anihilate”! Fiecare schimbare de regim are prețul ei in victime omenești. Încă de la început, Lenin, Trotsky, Sverdlov au consfințit numărul de 10.000.000 de cetățeni.

Începând cu 1918, se înființează lagărele de concentrare, care in 1923 ajung la numărul de 65 pe întreg teritoriul URSS. In Opere complete, volumul 27, Lenin scrie clar: “Ii vom judeca pe dușmanii Revoluției, iar Tribunalul trebuie sa aplice teroarea sistematica. Acesta este obiectivul nostru, schimbarea prin forța si teroare a omului vechi si reconstruirea lui ca om sovietic!”

Planul a fost pus in scena de polonezul Djerjinski care a respectat intru totul indicațiile lui Lenin: “spânzurați neaparat măcar o suta de chiaburi cunoscuți, luați prizonieri, pentru ca oamenii de pe o distanță de o suta de kilometri sa tremure”!

Prima ținta, după asasinarea familiei țarului a fost Biserica. Bolșevicii ordona lichidarea tuturor preoților care se opun Revoluției, confiscarea tuturor averilor, și deportarea dusmanilor de clasa. “Sa strivim cu înverșunare și fără mila orice urma de rezistența. Sa fim de o duritate exemplara,astfel încât sa se vorbească decenii întregi despre faptele noastre revolurionare! Sa-i inspiram pe ai noștri și sa-i copleșim pe dușmani”, scria Lenin.

Intr-un articol scris in 1917, Trosky prezenta și metodologia terorii bolșevice: “Toți ticăloșii sa fie aruncați in închisori și condamnați la munca silnica cea mai dura. Sa curățăm pământul sovietic de pleava, trebuie aruncați in lagăre la zece bogătași, cinci trântori, iar un leneș din zece, sa fie împușcat pe loc”!

După ce a preluat integral puterea, Lenin a postulat dictatura partidului unic, ca avangarda a proletariatului de pretutindeni. In 1922 a fost impusă pedeapsa cu moartea pentru orice forma de activitate contra-revoluționara.

In doar cativa ani, prin teroare instituționalizată, crime și deportări, bolșevicii reușesc sa modeleze fondul psihologic al multimilor transformându-l pe Lenin intr-un lider suprem, iluminat și mesianic și pe bolșevici in “apostolii binelui, Luptătorii libertatii și ai ridicării maselor din obscurantismul mistic religios, transformarea sclavilor si obiditilor in adevărați cetățeni sovietici.

Asadar, toți care nu accepta binefacerile istoriei bolșevice, devin dușmanii poporului, ignoranți, înapoiati, spălați pe creier, care trebuie salvați chiar si împotriva propriei lor voințe. Lenin si Trosky au brevetat cu succes mecanismul numit in limbajul de specialitate: “triunghiul dramatic”. Acesta presupune o relație sinergica între trei arhetipuri psihologice: victima- agresorul-salvatorul.

In doctrina leninistă: victima era poporul inrobit de burgezie, exploatat de vechile orânduiri sociale, manipulat de religie și ținut in ignoranta. Agresorul sau persecutorul era sistemul iar salvatorul: revoluția! Curând, acest triunghi dramatic va cunoaște mutații interesante: victima devine agresor ( mansevicii vs bolșevici) persecutorul devine mișcarea contra revoluționara iar salvatorii devin bolsevicii… etc!

In numai 5 ani de teroare violenta, și profitând de faptul ca Lenin și oamenii lui au păcălit Occidentul ca sunt o mișcare iluminista, progresista și modernizatoare, revoluția bolșevică devine sistemica, iar URSS recunoscut ca entitate statală, in plan internațional.

Al doilea personaj cheie al revoluției bolșevice este Trosky, de fapt. Bernstein. Împreuna cu sionistul Jacob Schiff și Finanțați de bancherii B’nai B’rith din New York organizează trupe de gherila și aduc Revoluției 25 milioane de dolari aur.

După ce au preluat puterea, Lenin și Trosky au transferat dreptul de proprietate a 50 % din rezervele de petrol ale Caucazului, către compania americană Standard Oil deținuta de familia Rockefeller. Deci, uneori e foarte avantajos sa finanțezi o revoluție…

Pentru a se asigura ca Lenin scoate armata rusa de pe front, Kaiserul german ii mai trimite încă 15 milioane de mărci aur.

Lojile masonice socialiste din Europa contribuie cu alte milioane la finanțarea Revoluției.

Sa ne oprim aici căutând primele concluzii:

Primo: nucleul revoluției, planurile in detaliu și finanțarea sunt in exterior așteptând momentul oportun.

Secundo: înaintea declanșării schimbării brutale de regim, revoluționarii trebuie sa își găsească susținere, aliati internaționali.

Revoluția Bolșevică este hârtia te turnesol a oricărei inginerii din spatele schimbării de regim. Germanii calculează ca ieșirea Rusiei din Război le da răgazul necesar reorganizării armatei împotriva Antantei. Lenin era pionul necesar. Comuniștii europeni erau epigonii Comunei din Paris, credeau ca prabusirea țarului grăbesc progresul și globalizarea. De aceea, susțin financiar prin bancherii lojelor masonice nucleul leninisto-troskist. La fel se întâmpla și cu masonii americani care vedeau in prabusirea imperiilor, împlinirea visului de aur al părinților fondatori. SUA se născuse in urma unei revoluții republicane.

Numai ca, Revoluția Bolșevică nu avea sa devină un salt progresist in istoria lumii, ci o imensa și grotescă farsa. Ideologia marxista presupunea o clasa muncitoare industrializată, care sa preia mijloacele de producție din mana clasei exploatatoare. In Rusia nu exista o clasa muncitoare emancipată. Economia funcționa agrar.

Revoluția bolșevică a fost mai degrabă o afacere. Sa recapitulam, o mișcare finanțată de Kaiserul german și bancheri americani, exportata intr-o țara mai degrabă Medievală decât industrială, cu lideri ucrainieni, evrei, polonezi, maghiari, ruși, georgieni cum putea sa se impună cu succes in inimile unui popor ortodox, needucat, sărac, condus de o elita nobiliară cu conexiuni in monarhiile europene?

Dar piesa a fost pusa in scena. Au urmat masacre, deportări masive, purificări ideologice, teroare și haos, foamete, disperare…

Interesante si destul de puțin exploatate mediatic sunt conexiunile de interese transfrontaliere care au permis apăritia comunismului si teroarea revoluției permanente, Manifestul marxist care postula ca scopul adevărat al Mișcării este o revoluție neîncetată, căci osificarea la putere înseamnă decadenta si eșec!

Stalin preia puterea și se înțelege de minune cu Hitler, fiind convinși ca sub auspiciile pactului Riebentropp-Molotov, vor da lovitura mortala capitalismului și vor împarți lumea in numele socialismului dar pe cele doua extreme ale sale fascismul și national comunismul!

Istoria nu va urma însă utopia lor, și in cele din urma, prin intrarea Americii din război, situația se schimba radical. Interesant este ca atât nazismul german cât și stalinismul sovietic au fost finanțate fix de aceleași bănci care i-au finanțat pe Lenin și Trosky. Iar axa Raului a fost încă o data ruso-germana dar cu finanțare internațională.

Păstrând tiparul revoluției bolșevice putem înțelege cum funcționează de fapt mecanismele de schimbare ale puterii, așa zisele revoluții populare…

Autor: Oreste Teodorescu, jurnalist, scriitor, teolog