Casa comună vs Casa ruinată, argumente pro și contra – Relația SUA – Rusia
INTRODUCERE
Având în vedere cheltuielile mari pe care le implică dotarea unei armate și schimbarea doctrinelor de întrebuințare a forțelor armate în acțiuni militare, este indispensabilă definirea clară a amenințărilor și cerințelor de înzestrare cu tehnică pentru generarea și dezvoltarea capabilităților militare. În acest context, este necesară utilizarea anumitor instrumente pentru fundamentarea deciziilor.
Unul dintre instrumentele importante care poate fi întrebuințat, la nivel strategic, în condiții de incertitudine, pentru fundamentarea acestor decizii este scenariul.
Planificarea scenariilor oferă un proces structurat pentru ca oamenii să înceapă sa se gandească în mod “conștient” la viitorul pe termen lung și la posibilele sale implicații pentru strategia actuală. Scenariile consolidează setul de instrumente strategice al managerului: în timp ce metodele tradiționale se concentrează asupra trecutului, planificarea scenariilor se concentrează asupra viitorului. Prin combinarea analizei trecutului și viitorului, gandirea strategica devine mai puternica și sunt promovate receptivitatea, flexibilitatea și avantajul competitiv.
Ținând cont de cele patru scenarii propuse de Fundaţia Friedrich-Ebert România (FES) am considerat imperios necesar un studiu comparativ între Scenariul II și III (Casa Comună vs Casa Ruinată) având în vedere relația dintre SUA și Rusia.Dilema securității are loc în relațiile dintre aliați, precum și între adversari. Într-un sistem multipolar, dilema aliatului și dilema adversarului au o importanță aproximativ egală și sunt strâns interconectate.
Confruntarea geopolitică a Occidentului cu Rusia a fost cercetată tot mai mult în ultimii ani. Cu toate acestea, până în prezent, aceasta nu a fost cercetată utilizând metoda planificarii scenariilor. Scenariile oferă perspective posibile asupra lumii, descrise în formă narativă, care oferă un context mai larg în care managerii pot lua deciziile. Din perspectiva unei serii de lumi posibile, deciziile ar fi mai bine informate, iar strategiile polivalente, bazate pe cunoaștere, ar fi mai probabil să reușească.
CASA COMUNĂ VS CASA RUINATĂ – RELAȚIA SUA – RUSIA
„Războiul Rece a definit o ordine internaţională, o lume bipolară împietrită într-un echilibru nuclear, supranumit «al terorii», o simetrie geopolitică generată de două superputeri (SUA şi URSS), fiecare individualizându-şi sfere de influenţă, trasate ideologic, după reguli proprii. Sfârşitul Războiului Rece, înfăptuit prin căderea Zidului Berlinului, în 1989, şi implozia URSS în 1991, a condus la mutaţii geopolitice interesante în sistemul de relaţii internaţionale … Lumea Bipolară devenea Unipolară, cu o singură superputere, SUA (1991-2001), o lume hegemonică, în care iniţial s-a sperat că liberalismul economic şi democraţia vor cuceri planeta („sfârşitul istoriei” al lui Francis Fukuyama), conducând la sfârşitul războaielor ideologice care au marcat secolul XX, iar tendinţele indicau conturarea unei Lumi Multipolare.”
Acesta este contextul în care, treptat statele fostului bloc estic simt necesitatea apartenenţei la un sistem de securitate internaţional şi îşi exprimă dorinţa de a face parte din cel occidental prin demersurile în direcţia aderării la NATO şi UE. Desigur că, pentru multe dintre aceste state dorinţă a fost alimentată pe de-o parte de visul de apartenenţă la modelul prosperităţii şi democraţiei occidentale (la care nu avuseseră acces până la acel moment), iar pe de altă parte de percepţia existenţei unei ameninţări la adresa securităţii lor reprezentată de către Rusia (având în vedere istoria acestei regiuni).
În prezent starea relaţiilor SUA–Rusia se află într-unul dintre cele mai severe momente; acumularea de putere (prin capabilităţi militare, dar şi celor ce ţin de soft power) de către părţi şi discursurile din care reiese percepţia acţiunilor celeilalte părţi drept ameninţări şi invers, arată că ne aflăm într-un punct de inflexiune strategică din care, în funcţie de relaţionarea fructuoasă sau defectuoasă dintre SUA şi Rusia, se poate amplifica sau detensiona situaţia regională.
1. CASA COMUNĂ
Scenariul pe scurt:
- Semnarea unui nou Tratat privind forțele nucleare cu rază medie
- Depolitizarea domeniului energetic: diminuarea conflictelor din domeniul energetic
- Interesele comune: contracararea amenințărilor comune
Situația relațiilor în 2030
Având în vedere declarațiile de presă ale lui Vladimir Putin de la postul de televiziune ,,Rossia1”prin care facea urmatoarea afirmație: „Vom colabora cu orice şef de stat american ales de poporul american. Cooperarea noastră nu este cu o persoană anume, ci cu o naţiune, un jucător mare şi puternic pe plan internaţional”, nu se poate exclude colaborarea Rusiei cu SUA pe termen mediu sau lung atât din punct de vedere strategic cât și din punct de vedere economic/energetic întrucât Putin a afirmat în nenumărate rânduri că cele 2 super puteri (Rusia și SUA) au o agendă comună, aceste afirmații fiind în sprijinul tuturor părților.
2. CASA RUINATĂ
Scenariul pe scurt:
- Un conflict prelungit-conflictul hibrid
- Monopolizarea domeniului energetic de către Rusia
- O vecinatate în ,,conflict nuclear”-începe războiul?!
Situația relațiilor în 2030
Dilema securităţii este esenţială pentru a înţelege cum este posibil ca state cu obiective compatibile să ajungă într-un sistem anarhic la competiţie şi chiar război, chiar Jervis afirmând că: „multe dintre mijloacele prin care statele încearcă să îţi sporească securitatea, scad securitatea altora”.
Natura şi gravitatea dilemei securităţii depinde de două variabile:
a ) echilibrul dintre ofensiv şi defensiv;
b) diferenţierea dintre ofensiv şi defensiv; prin urmare se obţin variaţii ale dilemei de securitate în spaţiu şi timp, pentru că pot varia atractivitatea utilizării a două tipuri de mijloace, respectiv cele care fac apel la cooperare şi cele care se bazează pe competiţie/concurenţă; aceasta duce în perspectivă la atingerea nivelelor ridicate de securitate sau din potrivă a celor de conflict.
Neîncrederea dintre SUA și Rusia bazate pe acțiunile și controversele petrecute în trecut ce au pornit de la atacurile la persoană din soccial media, declarațiile de presă controversate ale liderilor politici dar și a nerespectării tratatului INF (Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare) au dus cele două state într-o direcție de permanent conflict atât din punct de vedere economic cât și militar.
SUA dezvoltă modalități de reacție ,,militară” pentru a putea opri orice avantaj strategic pe care Rusia l-ar putea obține.
Conflictul hibrid
Conflictul hibrid – acea combinație toxică de amenințare militară, otrăvire informațională, infiltrări instituționale și atacuri cibernetice – va continua cu scopul de a răspândi neîncrederea în democrație și în instituțiile naționale și europene.
E greu de spus dacă se va forma o solidaritate europeană împotriva lui Putin. Liderii politici, rând pe rând, vor fi tentați să obțină un avantaj economic de la Rusia, mai ales în ce privește exploatările de gaz și alte materii prime.
Monopolul domeniului energetic
În ultimii câţiva ani, lumea a cunoscut o fluctuaţie bruscă a preţului de hidrocarburi, în timp ce în Europa monopolistul rus de gaze Gazprom s-a manifestat agresiv pentru a-şi extinde şi consolida, în acelaşi timp, prezenţa pe piaţa de gaze naturale. Rusia, ocazional, utilizează iarna sursele de aprovizionare cu gaz ca element de presiune asupra consumatorilor, din diverse motive. Acest lucru trezeşte o legitimă îngrijorare în ceea ce priveşte securitatea energetică a Europei.
Deşi din 1994 în Rusia începe o politică de privatizare în domeniu energetic, el rămâne în continuare unul centralizat, funcţionând după metodele de economie planificată de tip sovietic şi dominată, în special, de legăturile personale ale instituţiilor informale în cadrul statului. Sau, cu alte cuvinte, piaţa energetică rusă, spre deosebire de restul economie ruse, nu a cunoscut procesul liberalizării, şi, ca urmare, mecanismele economiei de piaţă nu funcţionează în sectorul energetic. În aşa mod, politica energetică a statului rus este una destul de fragmentată şi contradictorie, iar elementele ei sunt determinate de interesele de scurtă durată şi nu de cele ale unei economii de piaţă funcţionale.
Strategia energetică a Rusiei până în 2030, [5] adoptată în 2009, menţine monopolul statului în sectorul energetic. La acest moment, modelul oficial al politicii energetice ruse se limitează la ceva similar „indicatorilor planificaţi” ai producerii resurselor energetice, adaptaţi la condiţiile economiei de piaţă, fără să aibă vreo tangenţă cu determinarea condiţiilor obiective ale principalelor pieţe energetice.
Energia a devenit una dintre principale arme ale politicii externe a Federaţiei Ruse în disputa geopolitică Est-Vest.
O vecinătate în ,,conflict nuclear”-începe războiul?!
Un astfel de scenariu negru a devenit tot mai plauzibil în mod dramatic, deoarece cele două super-puteri au renunțat la tratate pentru controlul armelor.
“În loc să se concentreze pe eforturile de consolidare a sistemului de control al armelor, inclusiv rachete nucleare, SUA se lansează într-un joc extrem de periculos”, a subliniat un înalt responsabil diplomatic rus.
”În speranța de a opri avansarea SUA-NATO, Rusia lansează un atac nuclear de avertisment din Kaliningrad. NATO răspunde cu un un singur atac nuclear tactic. Pe măsură ce linia nucleară este trecută, lupta escaladează la stadiu de război nuclear tactic în Europa. Rusia trimite 300 de focoase nucleare pentru a lovi bazele NATO și trupele care avansează. NATO răspunde cu un atac prin care lansează 180 de focoase nucleare”, așa sună doar o parte din scenariul imaginat de cercetători.
CONCLUZII
În studiul de caz denumit ,,Casa comună vs Casa ruinată argumente pro și contra– Relația SUA – Rusia” bazat pe ,,Scenariul II-III” elaborat de FES (Fundaţia Friedrich-Ebert România) am încercat să scot în evidență atât punctele tari cât și punctele slabe ale celor 2 super puteri; consider că se pot aplica ambele scenarii, atât cel pozitiv cât și cel negativ întrucât ambele sunt plauzibile și vin însoțite de argumente și statistici ce nu pot fi demontate prin obiecții nefondate.
Prin urmare, în paralel cu acumularea de putere şi cu deteriorarea sentimentului de securitate al actorilor se poate produce şi avansarea graduală de la o etapă la alta a continuumul armonie – război, către nivelele de intensitate ale conflictului, dacă se escaladează stările de tensiune. Astfel, dacă există un model spirală asociat dilemei de securitate („spirala înarmării” – ce poate fi extinsă luând în calcul sensul actual al puterii inteligente ce include componentele intangibile) şi un model spirală evolutivă a conflictului, ar putea exista şi o spirală a stărilor de tensiune. Utilizând acest raţionament cred că starea actuală de tensiune (cu implicaţii profunde mai ales la nivel regional) ce poate fi observată la nivelul relaţiilor dintre Rusia şi SUA, poate fi înţeleasă şi anumite evoluţii chiar anticipate.
Atâta vreme cât există armate, orice conflit serios va duce la război.Pacifismul care nu luptă în mod activ împotriva înarmării națiunilor este și rămâne neputincios. Trebuie.. să ne închinăm viața secătuirii războiului: fabricile de armament..(Albert Einstein)
BIBLIOGRAFIE
- Neacşu Marius Cristian, „Anul geoeconopolitic 2014”, Economistul, nr. 49-50, , la http://fumn.eu/anul-geoeconopolitic/ (accesat la data de 13.01.2021)
- https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/B-8-2019-0132_RO.html (vizitat pe 15.01.2021)
- Glaser Charles L., 1997, op. Cit., pp. 171-201, disponibil online la http://www. jstor.org/stable, (vizitat pe 15.01.2021)
de, p. 171 Apud Robert Jevis, „Cooperation under the Securitz Dilemma”, World Politics, 30 (January 1978), 169.
- Idem, p. 171
- Энергетическая стратегия России на период до 2030 года. (vizitat 16.01.2021)
- Милов В., Селивахин И. Проблемы энергетической политики. // Рабочие материалы Московского Центра Карнеги(vizitat 16.01.2021)
- https://ro.sputnik.md/International/Savantii-au-prezentat-o-simulare-a-razboiului-nuclear-intre-SUA-si-Rusia (vizitat 15.01.2021)
Sursa foto: impact.ro
