MĂRȚIȘORUL – SIMBOLUL ROMÂNESC AL SOSIRII PRIMĂVERII

Mărţişorul – un obicei specific românesc, inexistent la alte popoare

Una dintre cele mai frumoase tradiţii româneşti, cu o vechime de peste 8000 de ani și cu o încărcătură simbolistică deosebită, o reprezintă Mărțișorul, o sărbătoare tradiţională a primăverii.

Mărţişorul este un obicei specific românesc, moştenit de la strămoşii noştri, inexistent la alte popoare, ce marchează sosirea primăverii, fiind o sărbătoare a bucuriei, a prospeţimii, a victoriei binelui împotriva răului.

Conform tradiției, strămoşii noştri purtau monede găurite, din argint, aur sau din metal obişnuit, ce indicau averea purtătorului, atârnate de două fire, alb şi negru. În decursul timpului, moneda s-a transformat în simbol al iubirii, iar firul negru a devenit roşu.

În prezent, la începutul lunii martie, bărbații oferă această amuletă, numită ”mărtișor”, persoanelor dragi, mamelor, iubitelor, prietenelor. Mărţişorul este purtat întreaga lună martie, apoi este prins de ramurile unui pom fructifer, pentru a aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta i se va împlini în scurt timp.

De obicei, se împletesc doi ciucuri: unul alb și altul roșu. Culoarea roșie reprezintă dragostea faţă de frumos, victoria, iubirea, iar albul simbolizează sănătatea şi puritatea, oglindite în gingăşia ghiocelului – prima floare care apare primavara.

Purtarea la piept a mărțișorului simbolizează speranţa unui nou început, a unui an îmbelşugat.

Să nu uităm să dăruim şi să purtăm mărţişoare, și să ne bucurăm din plin de această tradiţie specifică a noastră, a românilor, moştenită încă din preistorie!

Legende ale Mărțișorului

Dintre cele mai frumoase legende legate de obiceiul tradițional al Mărțișorului merită amintite următoarele:

• Legenda Primăverii

Se spune că în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară, ieșind la plimbare prin pădure, a observat într-o poiană, cum răsare un ghiocel, de sub zăpadă. Hotărând să îl ajute, ea a început să dea la o parte zăpada şi a înlăturat ramurile spinoase.

Aflată în preajmă și văzând aceasta, Iarna s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul pentru a distruge ghiocelul, care a îngheţat imediat.

Pentru a-l salva, Primăvara a acoperit ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor, iar din rană s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie.

Astfel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.

• Legenda cu Baba Dochia

Baba Dochia, o bătrână din trecutul îndepărtat, avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Pentru a scăpa de aceasta, într-o zi geroasă de iarnă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, sperând că tânăra nu va reuşi să facă acest lucru.

În timp ce fata plângea cu lacrimi amare, încercând fără succes să curețe haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos, pe nume Mărţişor, care a întrebat-o de ce plânge. Aflând întreaga poveste, Mărţişor i-a dăruit fetei o floare cu petale roşii și albe, şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul iar apoi să se ducă acasă.

Când tânăra a ajuns acasă, haina era albă ca neaua, ceea ce a provocat mirarea Babei Dochia, care văzând și floarea în părul fetei, a întrebat-o de unde o are, fiind încă iarnă. Neprimind răspuns, baba a plecat pe munte să se convingă că a venit primăvara, luând cu ea oile şi cele 12 cojoace de care nu se despărțea. Umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi, găsind un bănuț, i-a făcut o gaură, legând-ul cu un fir de lână. Astfel ar fi apărut obiceiul mărţişorului.

Renunţând pe rând la cojoace, peste Baba Dochia şi oile sale a venit iarna, chiar când baba a crezut că este primăvară, iar gerul năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Aceste stânci, conform mitologiei românești, se pot observa şi în prezent pe muntele Ceahlău, ca o dovadă a acestei legende.

• Legenda cu omul sărac

Conform legendei, care este chiar despre fabricarea mărţişoarelor, a fost odată un om sărac, care trăia din ceea ce agonisea vânzând în piaţă păpuși, pentru care confecţiona hăinuţe, şnuruleţe şi fundiţe.

Într-o zi, când i s-au terminat materialele, a căutat prin casa sărăcăcioasă și, tot ce a mai găsit, au fost două şnururi de aţă albă şi roşie. Neştiind ce să facă cu ele, le-a rupt, le-a împletit, apoi a făcut un mic tablou pe care a prins şnuruleţul. Mândru de ceea ce crease, omul a denumit acel obiect „mărţişor”, pentru că era prima zi din luna martie.

Astfel, s-a dus vestea despre omul sărac, cel care inventase acest simbol al primăverii.

Superstiţii legate de Mărțișor

Conform unei credinţe populare, mărţişorul are proprietatea de a-l apăra pe purtător de diferite boli. În plus, el ar alunga şi deochiul.

Aţele mărţişorului trebuiau neapărat împletite pentru că „nodurile sau împletiturile ţin ghinionul în loc”.

O altă superstiţie este legată de așa-numitele „babe“: În intervalul 1 – 9 martie, se alege o zi numită „babă“, iar cum va fi vremea în acea zi, aşa îi va merge tot anul celui care şi-a ales-o.

 

Gheorghe Voinea, analist,  jurnalist U.Z.P.R.

Surse:

http://folclor.net/

www.servuspress.ro

www.libertatea.ro

Sursa foto: Internet