Problematica raportului dintre sex și gen constituie una dintre cele mai controversate teme ale dezbaterii contemporane. În ultimele decenii, s-a dezvoltat ceea ce astăzi este cunoscut sub denumirea de „teorie a genului”, un ansamblu de perspective care disting între sexul biologic și gen înțeles ca identitate sau rol social (Oakley 1972; Butler 1990).

   Dezbaterea a depășit de mult granițele academice. Astăzi, conceptele asociate teoriei genului influențează politicile publice, legislația, educația, sistemul medical și discursul cultural. Pentru susținătorii săi, teoria genului reprezintă un instrument necesar pentru înțelegerea mecanismelor prin care societatea construiește roluri și norme asociate feminității și masculinității.Se încearcă a fi folosită nu numai în scop propagandistic, ci și ca instrument de inginerie socială; teoria relativizează importanța sexului biologic și promovează o antropologie incompatibilă cu datele biologiei și ale psihologiei dezvoltării (Pinker 2002; Geary 2010). Dezbaterea este influențată de schimbările culturale generate de modernitate și de postmodernitate. Dacă societățile tradiționale considerau diferența sexuală drept o realitate naturală care fundamentează familia și organizarea socială, teoria genului pune accent pe caracterul istoric și cultural al normelor asociate masculinității și feminității (Foucault 1978; Butler 1990).

    În spațiul românesc, fosta Școală de partid (PCR) „Ștefan Gheorghiu”, rebotezată Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), reprezintă una dintre instituțiile în care problematica genului este prezentă atât la nivel curricular, cât și în cercetarea academică. Existența unor discipline precum „Gen și politică”, a unor programe de master care includ dimensiunea genului și a unor proiecte de cercetare dedicate studiilor de gen indică interesul instituției pentru acest domeniu. În cazul SNSPA, analiza programelor publice indică faptul că studiile de gen sunt abordate în special din perspectiva științelor politice, a sociologiei și a politicilor publice. Nu este singura instituție preocupată de acest domeniu. Cu susținere externă, alte universități au dezvoltat astfel de preocupări. De exemplu, la Universitatea de Vest din Timișoara funcționează din 2003 un Centru Interdisciplinar de Studii de Gen, care desfășoară activități de cercetare și formare academică în domeniul studiilor de gen; la Universitatea din București există o Platformă de Studii de Gen în cadrul Institutului de Cercetare al universității iar Facultatea de Sociologie și AsistențăSocială organizează programe postuniversitare în domeniul egalității de șanse și al politicilor de gen; la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” există cursuri de formare privind „integrarea perspectivei de gen” în contextul politicilor NATO, UE și ONU.

     De aceea, este necesară o analiză critică a teoriei genului prin examinarea principalelor sale premise și prin raportarea acestora la datele oferite de biologie, psihologie și antropologie.

I. Definirea termenilor

     Pentru a putea aborda teoria genului, trebuie să definim noțiunile utilizate.

     a. Sexul uman

   Sexul este un ansamblu de caracteristici genetice, anatomice și fiziologice orientate spre reproducere. Aceste caracteristici includ cromozomii sexuali, gonadele, hormonii și organele reproductive (Morris, 2004). Sexul genetic este stabilit în momentul fecundației prin configurația cromozomială XX la femei și XY la bărbați. Cromozomul Y conține gena SRY, care inițiază dezvoltarea caracteristicilor masculine. În absența acestei gene, dezvoltarea urmează în mod obișnuit modelul feminin (Hines, 2004).

     Diferențele biologice dintre sexe nu se limitează la aparatul reproducător. Cercetările din endocrinologie și neuroștiințe indică existența unor diferențe privind nivelurile hormonale, structura corporală și caracteristicile neurologice (Baron-Cohen, 2003). Prin urmare, sexul biologic trebuie înțeles ca o realitate naturală, fundamentată genetic și fiziologic, chiar dacă manifestările sale concrete pot prezenta variații individuale.

     Biologia contemporană consideră că sexul este o realitate obiectivă și observabilă, deși există cazuri rare de dezvoltare sexuală atipică numite fie intersexualități, fie tulburări de sexualizare. Estimările privind frecvența acestora diferă considerabil în funcție de criteriile utilizate. Anne Fausto-Sterling a propus o estimare de aproximativ 1,7% din populație, incluzând un spectru larg de variații cromozomiale, gonadale și hormonale (Fausto-Sterling 1993). În schimb, Leonard Sax a argumentat că afecțiunile care produc ambiguitate sexuală clinic relevantă apar la aproximativ 0,018% din populație și a criticat metodologia utilizată de Fausto-Sterling (Sax, 2002). Aceste excepții nu elimină existența categoriilor biologice masculine și feminine, ci confirmă existența unor variații medicale în cadrul sistemului reproductiv uman.

     b. Sexualitatea

    Sexualitatea reprezintă totalitatea dimensiunilor biologice, psihologice, afective și sociale asociate diferenței sexuale și reproducerii. Ea include identitatea sexuală, orientarea sexuală, comportamentele sexuale și relațiile interpersonale (Weeks, 2010).

     c. Identitatea de gen

     Conceptul de identitate de gen apare în literatura psihologică în a doua jumătate a secolului al XX-lea pentru a descrie experiența interioară prin care individul se percepe pe sine ca aparținând sexului masculin sau feminin (Money & Ehrhardt, 1972). Money consideră că identitatea de gen rezultă din interacțiunea dintre predispozițiile biologice și experiențele sociale. Ulterior, teoria genului a accentuat tot mai mult autonomia identității față de corpul biologic. Judith Butler consideră identitatea de gen rezultatul unor practici sociale repetitive care creează impresia unei identități stabile (Butler, 1990). Comportamentele considerate masculine sau feminine nu exprimă o natură preexistentă, ci produc ele însele ceea ce societatea interpretează drept masculinitate sau feminitate. Se subestimează influența factorilor biologici asupra identității personale. Cercetările asupra dezvoltării copiilor indică însă faptul că anumite diferențe comportamentale apar foarte devreme și sunt dificil de explicat exclusiv prin socializare (Geary, 2010).

     d. Sexualizarea umană

     Sexualizarea umană reprezintă procesul complex prin care individul dobândește conștiința propriei identități sexuale și integrează dimensiunea sexuală în dezvoltarea personalității sale. Acest proces implică factori biologici, psihologici, sociali și culturali care interacționează pe parcursul întregii vieți. Spre deosebire de alte specii, la om sexualitatea depășește funcția reproductivă și dobândește semnificații afective, simbolice și morale (Scruton, 1986).

     Cercetările au evidențiat faptul că dezvoltarea sexuală nu poate fi redusă nici la determinismul biologic, nici la constructivismul social absolut. Factorii genetici și hormonali exercită o influență reală asupra dezvoltării individului, însă modul în care aceștia sunt interpretați și integrați în experiența personală este influențat de familie, educație și cultură (Hines,2004).

     Sexualizarea umană se desfășoară în etape:

• prenatal

     În momentul concepției, sexul genetic al individului este stabilit prin combinația cromozomilor sexuali. Dezvoltarea ulterioară a organismului este influențată de activarea anumitor gene și de producerea hormonilor sexuali (Morris, 2004). În cazul embrionilor cu cromozom Y, activarea genei SRY determină dezvoltarea testiculelor, care produc testosteron și alte substanțe responsabile de diferențierea sexuală masculină. În absența acestei gene, dezvoltarea urmează în mod obișnuit modelul feminin (Hines, 2004).

• copilăria

     În primii ani de viață, copilul începe să identifice diferențele dintre sexe și să își formeze reprezentări despre sine și despre ceilalți. Psihologii dezvoltării au observat că majoritatea copiilor dobândesc conștiința apartenenței la un anumit sex înainte de vârsta de 4 ani (Kohlberg, 1966). Familia exercită o influență majoră asupra dezvoltării identității sexuale. Totuși, numeroase studii arată că anumite preferințe apar chiar și în condiții de socializare diferite, sugerând existența unor influențe biologice independente de educație (Geary, 2010).

    Între șase și doisprezece ani, copilul începe să dezvolte o înțelegere mai sofisticată a diferențelor sexuale și a rolurilor asociate acestora. John Archer observă că acest fenomen apare în majoritatea culturilor studiate și pare să reflecte atât influențe sociale, cât și predispoziții comportamentale asociate sexului biologic (Archer,1996). Școala și mediul social contribuie semnificativ la consolidarea identității sexuale. Copiii învață norme sociale, valori culturale și așteptări privind comportamentul masculin și feminin.

• adolescența

     Transformările hormonale asociate pubertății produc modificări semnificative atât la nivel corporal, cât și la nivel psihologic. La băieți crește nivelul testosteronului, iar la fete, nivelul estrogenilor și al progesteronului. Aceste modificări conduc la dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare și la maturizarea funcției reproductive (Morris, 2004). Din perspectivă psihologică, adolescența este caracterizată de dezvoltarea imaginii corporale, apariția atracției sexuale, consolidarea identității personale și explorarea valorilor morale.

• maturitatea

     Sexualitatea este integrată în relațiile stabile, în viața familială și în responsabilitățile sociale. Anthony Giddens observă că modernitatea a transformat profund modul în care oamenii înțeleg relațiile intime, accentuând importanța alegerii individuale și a satisfacției personale (Giddens, 1992). Totuși, majoritatea culturilor continuă să considere diferența sexuală drept fundament al reproducerii și al familiei. Din perspectivă antropologică, sexualitatea nu este doar o dimensiune privată, ci și una socială, deoarece contribuie la continuitatea comunităților și la formarea noilor generații.

    Analiza etapelor sexualizării indică faptul că dezvoltarea identității sexuale este rezultatul interacțiunii dintre biologie și mediu. Factorii genetici și hormonali influențează procesul încă din perioada prenatală, în timp ce familia, educația și cultura contribuie la formarea reprezentărilor despre masculinitate și feminitate. Explicațiile care reduc identitatea exclusiv la una dintre aceste dimensiuni riscă să ofere o imagine incompletă a persoanei umane.

– Va urma –

Bibliografie

Anderson, Ryan T. When Harry Became Sally: Responding to the Transgender Moment. New York: Encounter Books, 2018.

Archer, John. Sex Differences in Social Behavior. Cambridge: Cambridge University Press, 1996.

Baron-Cohen, Simon. The Essential Difference: Men, Women and the Extreme Male Brain. London: Allen Lane, 2003.

Beauvoir, Simone de. The Second Sex. New York: Vintage Books, 1949.

Bem, Sandra Lipsitz. The Lenses of Gender: Transforming the Debate on Sexual Inequality. New Haven, CT: Yale University Press, 1993.

Buss, David M. Evolutionary Psychology: The New Science of the Mind. 6th ed. Boston: Pearson, 2019.

Butler, Judith. Bodies That Matter: On the Discursive Limits of “Sex”. New York: Routledge, 1993.

Butler, Judith. Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity. New York: Routledge, 1990.

Butler, Judith. Undoing Gender. New York: Routledge, 2004.

Congregation for Catholic Education. Male and Female He Created Them: Towards a Path of Dialogue on the Question of Gender Theory in Education. Vatican City: Libreria Editrice Vaticana, 2019.

Connell, Raewyn. Gender and Power: Society, the Person and Sexual Politics. Stanford, CA: Stanford University Press, 1987.

Connell, Raewyn. Masculinities. 2nd ed. Berkeley: University of California Press, 2005.

Diamond, Milton, and Keith Sigmundson. “Sex Reassignment at Birth: Long-Term Review and Clinical Implications.” Archives of Pediatrics & Adolescent Medicine 151, no. 3 (1997): 298–304.

Erikson, Erik H. Identity: Youth and Crisis. New York: W. W. Norton, 1968.

Fausto-Sterling, Anne. “The Five Sexes: Why Male and Female Are Not Enough.” The Sciences 33, no. 2 (1993): 20–24.

Fausto-Sterling, Anne. “The Five Sexes, Revisited.” The Sciences 40, no. 4 (2000): 18–23.

Fausto-Sterling, Anne. Sexing the Body: Gender Politics and the Construction of Sexuality. New York: Basic Books, 2000.

Firestone, Shulamith. The Dialectic of Sex: The Case for Feminist Revolution. New York: Bantam Books, 1970.

Foucault, Michel. The History of Sexuality. Vol. 1: An Introduction. New York: Pantheon Books, 1978.

Francis. Amoris Laetitia: Post-Synodal Apostolic Exhortation on Love in the Family. Vatican City: Libreria Editrice Vaticana, 2016.

Francis. Laudato Si’: On Care for Our Common Home. Vatican City: Libreria Editrice Vaticana, 2015.

Freud, Sigmund. Three Essays on the Theory of Sexuality. New York: Basic Books, 1905.

Geary, David C. Male, Female: The Evolution of Human Sex Differences. 2nd ed. Washington, DC: American Psychological Association, 2010.

Giddens, Anthony. The Transformation of Intimacy: Sexuality, Love and Eroticism in Modern Societies. Stanford, CA: Stanford University Press, 1992.

Gilligan, Carol. In a Different Voice: Psychological Theory and Women’s Development. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1982.

Goldberg, Steven. The Inevitability of Patriarchy. New York: William Morrow, 1973.

Haidt, Jonathan. The Righteous Mind: Why Good People Are Divided by Politics and Religion. New York: Pantheon Books, 2012.

Heyes, Cressida J. Self-Transformations: Foucault, Ethics, and Normalized Bodies. Oxford: Oxford University Press, 2007.

Hines, Melissa. Brain Gender. Oxford: Oxford University Press, 2004.

Holy and Great Council of the Orthodox Church. The Sacrament of Marriage and Its Impediments. Crete: Holy and Great Council of the Orthodox Church, 2016.

John Paul II. Man and Woman He Created Them: A Theology of the Body. Boston: Pauline Books & Media, 2006.

Kass, Leon R. Life, Liberty and the Defense of Dignity: The Challenge for Bioethics. San Francisco: Encounter Books, 2002.

Kohlberg, Lawrence. “A Cognitive-Developmental Analysis of Children’s Sex-Role Concepts and Attitudes.” In The Development of Sex Differences, edited by Eleanor E. Maccoby, 82–173. Stanford, CA: Stanford University Press, 1966.

Laqueur, Thomas. Making Sex: Body and Gender from the Greeks to Freud. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1990.

MacKinnon, Catharine A. Toward a Feminist Theory of the State. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1989.

McLaren, Margaret A. Foucault and Feminism: Power, Gender and the Self. Cambridge: Polity Press, 2002.

Moi, Toril. What Is a Woman? And Other Essays. Oxford: Oxford University Press, 1999.

Money, John, and Anke A. Ehrhardt. Man and Woman, Boy and Girl: Gender Identity from Conception to Maturity. Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1972.

Morris, Desmond. The Human Animal. London: Vintage, 2004.

Murray, Douglas. The Madness of Crowds: Gender, Race and Identity. London: Bloomsbury Continuum, 2019.

Nussbaum, Martha C. Sex and Social Justice. Oxford: Oxford University Press, 1999.

O’Donovan, Oliver. Resurrection and Moral Order: An Outline for Evangelical Ethics. 2nd ed. Grand Rapids, MI: Eerdmans, 1994.

Oakley, Ann. Sex, Gender and Society. London: Temple Smith, 1972.

Paglia, Camille. Sexual Personae: Art and Decadence from Nefertiti to Emily Dickinson. New York: Vintage Books, 1991.

Pinker, Steven. The Blank Slate: The Modern Denial of Human Nature. New York: Viking, 2002.

Rubin, Gayle. “The Traffic in Women: Notes on the ‘Political Economy’ of Sex.” In Toward an Anthropology of Women, edited by Rayna R. Reiter, 157–210. New York: Monthly Review Press, 1975.

Sax, Leonard. “How Common Is Intersex? A Response to Anne Fausto-Sterling.” Journal of Sex Research 39, no. 3 (2002): 174–178.

Scruton, Roger. Sexual Desire: A Moral Philosophy of the Erotic. London: Weidenfeld & Nicolson, 1986.

Sommers, Christina Hoff. Who Stole Feminism? How Women Have Betrayed Women. New York: Simon & Schuster, 1994.

Staniloae, Dumitru. Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă. Craiova: Mitropolia Olteniei, 1986.

Staniloae, Dumitru. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Vols. 1–3. București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2003.

Taylor, Charles. Sources of the Self: The Making of the Modern Identity. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1989.

Tong, Rosemarie. Feminist Thought: A More Comprehensive Introduction. 3rd ed. Boulder, CO: Westview Press, 2009.

Ware, Kallistos. The Orthodox Church. London: Penguin Books, 1997.

Ware, Kallistos. The Orthodox Way. Crestwood, NY: St. Vladimir’s Seminary Press, 1995.

Weeks, Jeffrey. Sexuality. 3rd ed. London: Routledge, 2010.

West, Candace, and Don H. Zimmerman. “Doing Gender.” Gender & Society 1, no. 2 (1987): 125–151.

Witt, Charlotte. The Metaphysics of Gender. Oxford: Oxford University Press, 2011.

Yannaras, Christos. Person and Eros. Brookline, MA: Holy Cross Orthodox Press, 2007.

Yannaras, Christos. The Freedom of Morality. Crestwood, NY: St. Vladimir’s Seminary Press, 1984.

Young, Iris Marion. Justice and the Politics of Difference. Princeton, NJ: Princeton University Press, 1990.

Autor: Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae

Citește și: VASILE ASTĂRĂSTOAE – Manipularea creierului și neurotehnologia  (I)

Sursa imagine: stateofmind.it