Grupaj liric de Dragobete

De Dragobete, nu de Valentin…

Motto:

Mă doare în ființa mea întreagă
Că până și credința-n Dragobete
Ni-e… valentinizată… ! Prea mi-e dragă
Să nu mă-nfurii și să n-am regrete…

Iubito, când e Sfântul Valentin
Fii bună să mă ierți și să mă ierte,
Dar sunt român și mi-e străin,
Te voi glorifica de Dragobete!

Poate-s naiv și depășit și mă comport
Cum vezi, sfios, de veche modă,
Dar sunt român și țin la port,
De Dragobete îți voi scrie-o odă!

Simt cum mă tragi și cum mă clatini
Din lumea stinsă fără de contur,
Dar sunt român și cred în datini,
Și-ți voi ura cu drag de Dragobete, jur!

De dragul tău mi-aș lepăda credința
În tot ce-i sfânt și românesc de preț,
Dar sunt român și-mi trag ființa
Din duhul unui neam de dragobeți…

 

Să-l cinstim pe Dragobete

Făurar e pe sfârșite
Pe sfârșite-i și zăpada,
Trece repejor decada
Zilelor de frig sucite
Și ne lepădăm mesada.

Numai mâine nu-i poimâine
Și-l cinstim pe Dragobete
Renunțând la cizme, ghete,
După ce toți, mai întâi ne
Deziernăm, ce soare dete..!

Mai vioi, mai veseli, parcă,
Și în haine mai ușoare,
Parcă văd cum tare tare
Nostalgiile ne-ncearcă
Într-o zi de mărțișoare…

Și nici nu băgăm de seamă
Cât de repede sosește
Și în duh ne-nmugurește
Ziua-aceea care cheamă
La iubirea pentru mamă.

 

Dragu-mi-i de Dragobete

Dragu-mi-i de Dragobete
Să mă îndrăgesc cu draga,
Să-mi dea iar, cum îmi mei dete,
Buze dulci mai dulci ca fraga
Noaptea-ntreagă pe-ndelete.

Și mi-i drag și dor de dragu-i
Dornică să se despulpe
Când nu trec nici bine pragu-i,
Și șireată ca o vulpe
În culcușu-i să mă bagu-i.

Drăgostit, cu drag degrabă
Să-i dau buzele-mi dulcege
Și cu inima mea slabă
S-o-nțeleg, se înțelege
Că mi-i dragă, ba mă-ntreabă.

Și în dezmierdări prelunge
S-o răsfăț, de drag să-mi deie
Până peste cât ajunge,
Să nu stea dar să mai steie,
Ba să vrea, ba să m-alunge…

Drag de dragul drăgostelii
Să o mistuie, să-mi ceară
Fără graba-ncetinelii
Să-i înfoc iară și iară
Purgatoriile pielii.

Cum nu-mi fie drag de dragii
Sânișori ai dragei mele,
De găoacea-i ce carnagii
Îi stârnește cărnii mele
Când îmi leapădă nădragii.

Cum nu ea, de dragu-mi stoarsă,
Să nu-mi mântuie nesațul
În vulcan de carne arsă,
Prins în lava ei cu lațul,
Când cu fața, când întoarsă…

 

Dragobete și drăgaice

Dragobete pentru fete,
Și drăgaice la feciori,
Hai la joc cu vântu-n plete,
Prindeți hora repejor!

Dragobete la codane
Și drăgaice la flăcăi,
Hai la joc și pe sumane
Curgă apa ca pe văi…

Dragobete pentru june,
Și drăgaice la băieți,
Hai la joc până apune
Și noaptea de mai puteți…

Dragobete pentru zâne
Și drăgaice la drăguți,
Hai la joc cu pasiune
Ca la noi, români mândruți…

 

Pe strada Dragobete, doar…

iubito, îți promit
să nu mai trec
pe strada Sfântul
Valentin
să ocolesccând am să
plec,
pe Dragobete
să o țin,
cu doru-n dor
să mă petrec
până ce-n
inimă îți vin

Autor poezii: Romeo Tarhon