ROMEO TARHON – Grupaj liric dedicat Sărbătorii Dragobete

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

De Dragobete, nu de Valentin…

Motto:

Mă doare în ființa mea întreagă

Că până și credința-n Dragobete

Ni-e… valentinizată… ! Prea mi-e dragă

Să nu mă-nfurii și să n-am regrete…

 

Iubito, când e Sfântul Valentin

Fii bună să mă ierți și să mă ierte,

Dar sunt român și mi-e străin,

Te voi glorifica de Dragobete!

 

Poate-s naiv și depășit și mă comport

Cum vezi, sfios, de veche modă,

Dar sunt român și țin la port,

De Dragobete îți voi scrie-o odă!

 

Simt cum mă tragi și cum mă clatini

Din lumea stinsă fără de contur,

Dar sunt român și cred în datini,

Și-ți voi ura cu drag de Dragobete, jur!

 

De dragul tău mi-aș lepăda credința

În tot ce-i sfânt și românesc de preț,

Dar sunt român și-mi trag ființa

Din duhul unui neam de dragobeți…

 

Să-l cinstim pe Dragobete

Făurar e pe sfârșite
Pe sfârșite-i și zăpada,
Trece repejor decada
Zilelor de frig sucite
Și ne lepădăm mesada.

Numai mâine nu-i poimâine
Și-l cinstim pe Dragobete
Renunțând la cizme, ghete,
După ce toți, mai întâi ne
Deziernăm, ce soare dete..!

Mai vioi, mai veseli, parcă,
Și în haine mai ușoare,
Parcă văd cum tare tare
Nostalgiile ne-ncearcă
Într-o zi de mărțișoare…

Și nici nu băgăm de seamă
Cât de repede sosește
Și în duh ne-nmugurește
Ziua-aceea care cheamă
La iubirea pentru mamă.

 

Dragu-mi-i de Dragobete

Dragu-mi-i de Dragobete

Să mă îndrăgesc cu draga,

Să-mi dea iar, cum îmi mei dete,

Buze dulci mai dulci ca fraga

Noaptea-ntreagă pe-ndelete.

 

Și mi-i drag și dor de dragu-i

Dornică să se despulpe

Când nu trec nici bine pragu-i,

Și șireată ca o vulpe

În culcușu-i să mă bagu-i.

 

Drăgostit, cu drag degrabă

Să-i dau buzele-mi dulcege

Și cu inima mea slabă

S-o-nțeleg, se înțelege

Că mi-i dragă, ba mă-ntreabă.

 

Și în dezmierdări prelunge

S-o răsfăț, de drag să-mi deie

Până peste cât ajunge,

Să nu stea dar să mai steie,

Ba să vrea, ba să m-alunge…

 

Drag de dragul drăgostelii

Să o mistuie, să-mi ceară

Fără graba-ncetinelii

Să-i înfoc iară și iară

Purgatoriile pielii.

 

Cum nu-mi fie drag de dragii

Sânișori ai dragei mele,

De găoacea-i ce carnagii

Îi stârnește cărnii mele

Când îmi leapădă nădragii.

 

Cum nu ea, de dragu-mi stoarsă,

Să nu-mi mântuie nesațul

În vulcan de carne arsă,

Prins în lava ei cu lațul,

Când cu fața, când întoarsă…

 

Dragobete și drăgaice

Dragobete pentru fete,

Și drăgaice la feciori,

Hai la joc cu vântu-n plete,

Prindeți hora repejor!

 

Dragobete la codane

Și drăgaice la flăcăi,

Hai la joc și pe sumane

Curgă apa ca pe văi…

 

Dragobete pentru june,

Și drăgaice la băieți,

Hai la joc până apune

Și noaptea de mai puteți…

 

Dragobete pentru zâne

Și drăgaice la drăguți,

Hai la joc cu pasiune

Ca la noi, români mândruți…

 

Pe strada Dragobete, doar…

iubito, îți promit

să nu mai trec

pe strada Sfântul

Valentin

să ocolesc

când am să

plec,

pe Dragobete

să o țin,

cu doru-n dor

să mă petrec

până ce-n

inimă îți vin

 

Autor poezii: Romeo Tarhon