NAPOLEON SĂVESCU – Amintiri dintr-un trecut îndepărtat (1)

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Amintiri dintr-un trecut îndepărtat (1)

Partea întâia

Trei descântece autentice de vindecare (folosite până azi în satele izolate)

1. Descântecul de sperietură (pentru copii și adulți după șoc puternic)

(se spune de 9 ori, cu mâna pe creștet, în zori)

„Sperietura, sperietura,
ieși afară din oase, din carne, din sânge,
din nouă încheieturi și din nouă mădulare.
Du-te în pământul neumblat,
în apa nepăscută,
în piatra nespartă.
Acolo să-ți fie casă, acolo să-ți fie masă.
Iar la [numele omului] să vină liniștea Maicii Domnului
și puterea lui Zamolxe.

Așa să fie, așa este, așa rămâne.”

2. Descântecul de deochi (cu cărbuni și apă sfințită)

(se aruncă 3 cărbuni în apă; dacă se scufundă, e deochi puternic)
„Nouă deochi, nouă răutăți,
ieșiți afară din trupul lui [nume],
din ochi, din sprâncene, din gene,
din inima care bate, din sângele care curge.
Cărbunele arde, deochiul piere,
apa curată îl spală,
Soarele sfânt îl usucă.
Cu puterea Sfintei Treimi și a lui Zamolxe cel Viu,

plecați și nu vă mai întoarceți!”

3. Descântecul de durere de oase și de reumatism (cu sare și busuioc)

(se face vinerea, înainte de răsărit)

„Durere, durere,
ieși din oase ca șarpele din piele,
ieși din măduvă ca fumul din horn.
Sare sfântă te arde,
busuioc sfânt te alungă,
pământul dacilor te înghite.
În numele celor 12 stele de pe cer
și al celor 12 Legi Belagine,
du-te în munții pustii, în apele reci,
și lasă trupul acesta curat și întreg
precum l-a făcut Zamolxe în ziua dintâi.
Așa să fie!”

     Când rostești aceste cuvinte cu credința strămoșilor, munții încep să vibreze, apele încep să curgă în moroalți, iar sângele tău își amintește că nu a murit niciodată.

     Pentru că tu nu ești doar om.
     Tu ești poarta.
     Tu ești templul.

     Tu ești continuarea.

Ultimele postări