​     Nu-mi amintesc ca, înainte de asta, societatea să fi fost atât de ușor de isterizat. Atât de capabilă și dornică de rău sau răzbunare. Discursul din mass-media s-a înveninat până la mitocănie, iar cel politic a devenit psihopatie pură. Oamenii au devenit hipersensibili la orice, dar și jignitori din orice; absurzi, categorici, rigizi, obtuzi în gândire. ​Mă simt înconjurat de un hedonism autodistructiv la care sunt pedepsit dacă nu particip.

     Sunt hărțuit permanent de o cultură a victimizării, a narcisismului abject și a instinctelor animalice. Acum toată lumea are depresie și tulburări de anxietate. Se diagnostichează de capul ei cu autism, neurodivergență, deficit de învățare și ADHD, Trebuie să aparțină neapărat unui grup de speciali, cu trăsături vulgare împrumutate în grabă de la alți deosebiți de profesie.

    Pare că s-a pierdut orice proporționalitate. Ofensele minore sunt tratate ca infracțiuni cutremurătoare, în timp ce crimele și masacrele sunt justificate ideologic sau trecute complet cu vederea. Există undeva un buton invizibil care comandă în timp real subiectul de care trebuie să ne pese în ziua respectivă. Și ne pasă, până la sânge, pănă la os. Parodiile de acum zece ani sunt discursuri politice serioase în ziua de azi. Ura a fost monetizată. Tribalismul digital a devenit noul normal. Nihilismul, noua religie.

​     Sunt confuz. Aproape că am uitat cum era înainte, pe vremea când semenii mei nu-și rupeau cămășile de pe ei din orice și nu se bucurau atât de vizibil de necazul altora. Nu-și urlau schizofrenic convingerile ca într-un salon de psihiatrie. Nu jurau credință oarbă unor politicieni, nu-și schimbau principiile de la o zi la alta și nu acordau o importanță capitală tuturor mărunțișurilor vieții.

​     Fiind una dintre victime, ca toți ceilalți, mi-e greu să-mi dau seama exact când a început operațiunea asta psihologică sau dacă s-a mai terminat vreodată. De aproape șapte ani am senzația că am fost internat cu forța și mă chinui să conving un doctor mai nebun decât mine că eu nu sunt nebun.

Autor: Dan Pavel, designer

Citește și: DAN PAVEL – Solidaritate

Sursa imagine: Cuvântul Națiunii, imagine generată cu IA