ZOE DANTES – Drumul Damascului

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Drumul Damascului

Drumul Damascului: când adevărul te obligă să devii alt om.

     Există momente în viața unui om care nu seamănă cu nimic din ce a fost înainte. Nu sunt simple decizii, nici etape firești. Sunt asemeni unor rupturi sau puncte în care ceea ce ai fost nu mai poate continua, iar ceea ce vei deveni încă nu a căpătat formă. În limbajul credinței, un astfel de moment poartă un nume devenit simbol: drumul Damascului.

     Pentru Apostolul Pavel, acest drum nu a fost doar o călătorie geografică. A devenit locul unei prăbușiri interioare totale. În relatarea din Faptele Apostolilor, Saul mergea cu o certitudine rigidă, convins că slujește adevărul. Nu era un rătăcit. Era un om sigur pe sine, pe credința lui, pe dreptatea lui. Și tocmai această siguranță devine locul în care a intervenit ruptura.
     Lumina care îl învăluie nu este doar o revelație. A fost o dezvăluire: îi arată nu doar cine este Hristos. Îi arată cine este el în raport cu Hristos. „De ce Mă prigonești?”. A fost întrebarea care nu i-a atacat ideile în care credea. L-a expus pe el însuși. Într-o clipă, tot ceea ce știa a devenit insuficient.

    Orbirea care a urmat nu a fost un simplu miracol exterior. Este imaginea unei stări interioare: atunci când adevărul pătrunde cu forță, ochii vechi nu mai pot vedea. E nevoie de o întunecare, de o suspendare, de un timp în care omul nu mai are niciun sprijin în propriile certitudini.

     Și poate aici începe, de fapt, adevărata convertire.

   Pentru că momentul Damascului nu este finalul transformării Apostolului Pavel. A fost începutul unei lupte. O luptă cu sine, cu trecutul său, cu vinovăția, cu nevoia de a reconstrui totul pe o temelie nouă. Epistolele lui nu sunt texte liniștite. Ele sunt mărturii ale unei arderi continue. În Epistola către Romani sau A doua Epistolă către Corinteni se simte tensiunea unui om care nu și-a depășit lupta, și a învățat să trăiască în ea.

     Și totuși, din această tensiune se naște una dintre cele mai înalte definiții ale iubirii, în Întâia Epistolă către Corinteni: o iubire care nu caută ale sale, care nu se mândrește, care nu cade niciodată. Nu o iubire sentimentală. O iubire necondiționată trecută prin focul transformării.

     Aici se poate deschide paralela cu omul de astăzi. Din perspectiva mea personală.
   Pentru că eu cred că fiecare om are, într-un fel sau altul, propriul drum al Damascului. Nu neapărat însoțit de lumină vizibilă sau de glasuri, dar marcat de același tip de confruntare: momentul în care nu mai poate fugi de un adevăr pe care, poate, îl intuise deja.

     Uneori, acest moment vine prin iubire. Cea necondiționată de nimeni și nimic.

    Nu orice iubire! Aceea care nu mai poate fi controlată, negociată sau redusă la dorințe personale. Iubirea necondiționată care te obligă să ieși din tine. Care îți arată cât de mult ai iubit greșit până atunci. Care nu te confirmă. Iubirea care te schimbă.

     În fața unei astfel de iubiri, omul trece prin ceva asemănător cu orbirea apostolului Pavel: vechile moduri de a vedea relațiile, de a înțelege apropierea, de a defini dăruirea și astfel toate devin insuficiente. Și apare aceeași teamă: dacă accept acest adevăr, va trebui să mă schimb.

     Pentru că iubirea adevărată nu este doar un sentiment. Ea este o responsabilitate. Poate cea mai grea într-o viață.

      Ea cere acțiune, renunțare, răbdare, și d3 cele mai multe ori, suferință.

    Cere să nu mai trăiești doar pentru tine. Exact cum, pentru apostolul Pavel, întâlnirea cu Hristos nu a fost o experiență de moment. A fost începutul unei vieți trăite altfel, până la capăt.

     Astfel, „drumul Damascului” devine mai mult decât o întâmplare biblică. Devine o structură a transformării umane: un adevăr care te surprinde.
     Devine o prăbușire a certitudinilor. Și o perioadă de întuneric, care în final, aduce o vedere nouă.

     Dar această vedere nouă nu vine fără preț.

    Apostolul Pavel nu L-a cunoscut pe Hristos în viața pământească, nu a stat la masă cu El, nu I-a auzit pașii pe drumurile Galileii. Și totuși, ajunge să spună: „Nu mai trăiesc eu, acum Hristos trăiește în mine” (din Epistola către Galateni).

     Aceasta este măsura transformării: nu apropierea fizică, doar interiorizarea totală.

    La fel, omul care trece prin propriul său „Damasc” nu mai iubește la fel. Nu mai caută posesia, confirmarea sau liniștea comodă. Învață, greu și dureros, că iubirea adevărată nu înseamnă să îl ai pe celălalt. Oricare ar fi. Înseamnă să îl lași să fie și să rămâi, mai ales atunci când îți este cel mai greu.

     În acest sens, convertirea apostolului Pavel și transformarea unui om prin iubire se întâlnesc în același punct:

în curajul de a trăi ceea ce ai înțeles.

     Pentru că a înțelege fără a trăi este, de fapt, o formă de orbire.

     Iar a trăi iubirea, acea iubire necondiționată, este, poate, cea mai profundă vedere pe care o poate dobândi un om.
     Nu toți avem o lumină care să ne oprească din drum.
     Nu toți auzim un glas care să ne strige pe nume.

     Dar fiecare, la un moment dat, ajunge într-un loc în care nu mai poate merge mai departe cu inima neschimbată.

     Un loc în care adevărul nu mai poate fi amânat.
     Un loc în care iubirea nu mai poate fi redusă.

     Un loc în care trebuie să alegi dacă rămâi cine ai fost… sau devii cine ai înțeles că trebuie să fii.

     Acolo începe, de fapt, drumul Damascului.

     Nu în lumină,
     În clipa în care accepți să-ți pierzi vechea vedere.
     Nu în glas.
     În tăcerea în care nu te mai poți minți.
     Nu în miracol.
     În curajul de a trăi mai departe ceea ce ți s-a descoperit.
     Și poate că aceasta este cea mai adâncă transformare:
nu să vezi ceva nou.

     Să nu mai poți trăi altfel după ce ai văzut.

     Pentru că, din acel moment, nu mai este vorba despre drum…
     Este despre cine ești tu,
după ce ai avut curajul să iubești fără întoarcere.

 

Autor: Zoe Dantes – absolventă Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, jurnalistă la ActiveNews

Citește și: ZOE DANTES – Fericirile ca o Înviere!

ZOE DANTES
Ultimele postari ale lui ZOE DANTES (vezi toate)
Facebook-f

Ultimele postări