Am fost azi la vot, într-o secție din Snagov. Nimic special până într-un anumit moment… Când am asistat, fără să-mi propun, la un dialog care m-a mișcat profund.

      O doamnă tânără, tocmai ieșită de la urne, a rămas câteva clipe de vorbă cu un membru al comisiei. Am tras cu urechea, fără intenție — dar ceva din felul în care vorbeau m-a făcut să rămân pe loc.

– Aș vrea să fac ceva pentru dumneavoastră, pentru toată munca de azi, spunea ea.

– Nu avem nevoie de nimic, suntem bine, vă mulțumim, i-a răspuns, simplu, membrul comisiei.

– Măcar câteva platouri de prăjituri… Vă rog să le primiți. Așa, din suflet. Pentru efortul de a avea grijă de voturile noastre.

    Comisia era vizibil emoționată. Poate nu se așteptaseră ca, într-o zi lungă și obositoare, cineva să dorească să le spună „mulțumesc” cu atâta căldură.

     Doamne, ce mult mi-aș dori să ne molipsim cu toții de la astfel de oameni.

     De la românii buni care încă știu ce înseamnă omenia.

     Mai aveți 4 ore.

   Mergeți la vot! Cu suflet, cu gând curat. Cu recunoștință față de cei care, azi, fac ca votul nostru să conteze.