II. Teoria genului

     Teoria genului reprezintă un ansamblu de perspective teoretice care disting între sexul biologic și genul social.

     Originile teoriei pot fi identificate în lucrarea lui Simone de Beauvoir, Le Deuxième Sexe (1949), în care autoarea formulează celebra afirmație: „Nu te naști femeie, devii femeie”. Această idee sugerează că feminitatea este rezultatul unui proces social și cultural de formare. Socioloaga Ann Oakley introduce distincția dintre sex și gen, argumentând că multe dintre diferențele atribuite femeilor și bărbaților sunt învățate social și nu derivă direct din biologie (Oakley,1972). În anii 1980 și 1990, influența poststructuralismului francez a dus la o radicalizare a acestor idei. Judith Butler afirmă că atât sexul, cât și genul sunt produse ale discursurilor sociale și ale relațiilor de putere (Butler, 1990). Această abordare a avut un impact major asupra studiilor de gen și asupra politicilor identitare contemporane.

    Teoria genului susține că sexul biologic are o relevanță redusă sau chiar că identitatea de gen poate fi definită independent de realitatea corporală.

     Ea a generat și critici importante. Steven Pinker observă că multe teorii constructiviste tind să ignore dovezile privind influența factorilor biologici asupra comportamentului uman (Pinker, 2002). David Geary argumentează că diferențele dintre sexe observate în numeroase culturi sugerează existența unor predispoziții biologice universale care nu pot fi explicate exclusiv prin construcții sociale (Geary, 2010).

     Cazul David Reimer

     În urma unui accident, David Reimer a fost crescut ca fată la recomandarea lui John Money. Experimentul urmărea să demonstreze că identitatea de gen este determinată în principal de educație și de socializare. Rezultatele au fost însă diferite de cele anticipate. Reimer nu s-a identificat niciodată pe deplin cu rolul feminin și a revenit ulterior la identitatea masculină. S-a interpretat acest caz ca dovadă a importanței factorilor biologici în dezvoltarea identității sexuale (Diamond & Sigmundson, 1997).

     Există numeroase argumente care contrazic teoria genului.

     a. Argumente biologice

     Separarea dintre sexul biologic și genul social este dificil de susținut din perspectiva biologiei moderne. Organismul uman este structurat sexual la mai multe niveluri: genetic, hormonal, neurologic și reproductiv. Cercetările privind dezvoltarea prenatală indică faptul că expunerea la testosteron și estrogen influențează trăsături cognitive și comportamentale.

     Melissa Hines a arătat că nivelurile hormonale prenatale pot influența preferințele pentru anumite tipuri de jocuri, activități și interese observate ulterior în copilărie. Aceste rezultate sugerează că diferențele dintre sexe nu sunt exclusiv produse ale educației (Hines, 2004)

     O obiecție importantă privește presupunerea conform căreia individul s-ar naște într-o stare de neutralitate sexuală, iar identitatea sa ar fi construită ulterior de societate. În The Blank Slate, Pinker critică ideea „tablei goale”, argumentând că ființa umană vine pe lume cu predispoziții biologice care influențează dezvoltarea ulterioară (Pinker, 2002). Din această perspectivă, teoria genului este criticată pentru tendința de a subestima rolul naturii biologice în formarea identității.

     b. Argumente psihologice

     Psihologia dezvoltării evidențiază faptul că identitatea personală se formează prin integrarea experiențelor corporale, emoționale și sociale. Erik Erikson consideră că stabilitatea identității reprezintă una dintre condițiile sănătății psihologice (Erikson,1968). Separarea radicală dintre identitate și corp poate afecta această continuitate. Dacă identitatea este definită exclusiv prin autopercapție, apare problema stabilirii criteriilor prin care aceasta poate fi evaluată și menținută. Charles Taylor argumentează că identitatea personală nu poate fi redusă la preferințe sau sentimente individuale, deoarece este construită în raport cu realitatea și cu relațiile sociale (Taylor,1989).

     c. Argumente filozofice

     În centrul multor critici filosofice se află întrebarea: există o natură umană obiectivă?

     Teoriile post-structuraliste tind să interpreteze identitățile ca produse ale discursurilor sociale și ale relațiilor de putere (Foucault, 1978). Această perspectivă conduce la dificultăți teoretice importante. Dacă toate identitățile sunt construcții sociale, atunci devine dificil de explicat existența unor caracteristici universale observate în toate culturile.

     Roger Scruton argumentează că diferența sexuală reprezintă o componentă fundamentală a experienței umane și nu poate fi redusă la un simplu produs al convențiilor sociale (Scruton, 1986).

    Martha Nussbaum a formulat una dintre cele mai influente critici ale abordărilor post-structuraliste. În eseul „The Professor of Parody”, Nussbaum susține că limbajul extrem de abstract și relativist al unor teorii contemporane face dificilă evaluarea lor empirică și aplicarea lor practică în domeniul politicilor publice (Nussbaum, 1999).

     Potrivit acestei critici, dacă identitatea este în întregime fluidă și instabilă, devine dificil să se stabilească criterii clare pentru drepturi, responsabilități și instituții sociale. Antropologia filosofică tradițională consideră că persoana umană este o unitate între dimensiunea corporală și cea spirituală. Criticii teoriei genului afirmă că anumite forme ale acesteia tind să trateze corpul ca pe o realitate secundară, subordonată experienței subiective. Din această perspectivă, separarea radicală dintre identitate și corp riscă să producă o viziune dualistă asupra persoanei.

     d. Argumente sociologice

     Numeroși sociologi consideră insuficientă explicația exclusiv constructivistă. Anthony Giddens observă că instituțiile sociale evoluează în interacțiune cu realitățile biologice și nu independent de acestea (Giddens,1992). Ignorarea acestei interacțiuni duce la interpretări simplificatoare ale comportamentului uman.

     Dacă diferențele dintre sexe ar fi exclusiv produse culturale, ar trebui să existe variații radicale între societăți. În realitate, multe diferențe observate între bărbați și femei apar în mod repetat în contexte culturale foarte diferite (Geary, 2010). Acest fapt este interpretat ca un indiciu al existenței unor factori biologici universali.

     e. Argumente teologice creștine

     Bisericile creștine afirmă că omul este creat ca unitate de trup și suflet, iar sexul biologic face parte din identitatea persoanei. Critica creștină a teoriei genului se bazează de obicei pe patru argumente:

• Argumentul creației – diferența sexuală este parte a creației și nu un simplu construct cultural.
• Argumentul unității trup-suflet – persoana nu poate fi definită împotriva propriului corp.
• Argumentul antropologic – masculinitatea și feminitatea au o semnificație umană și relațională profundă.
• Argumentul familiei – complementaritatea dintre bărbat și femeie este văzută ca fundament al căsătoriei și al familiei.

     În interpretarea tradițională, masculinitatea și feminitatea nu sunt simple convenții sociale, ci dimensiuni constitutive ale naturii umane.

     Biserica Ortodoxă Română și majoritatea bisericilor ortodoxe consideră că sexul biologic face parte din planul creației divine și că identitatea de gen nu poate fi înțeleasă independent de acesta.

     La teologii ortodocși (de exemplu, Dumitru Stăniloae, Christos Yannaris, Kallistos Ware etc.), persoana umană este văzută ca o unitate inseparabilă între trup și suflet. Din această perspectivă, teoriile care separă radical identitatea de corp sunt considerate problematice.

     Biserica Catolică critică explicit teoriile care separă radical identitatea de gen de sexul biologic. În documentul Male and Female He Created Them (2019), publicat de Congregation for Catholic Education, se afirmă că unele forme ale teoriei genului promovează o concepție în care identitatea personală este complet desprinsă de natura biologică, ceea ce este considerat incompatibil cu antropologia creștină.

     Confesiunile evanghelice și reformate conservatoare resping, în general, teoria genului în formele ei radicale. Unele biserici protestante liberale, precum părți ale Episcopal Church sau ale Church of England, adoptă poziții mai deschise față de identitățile de gen contemporane.

III. Concluzii

     1. Examinarea critică a principalelor premise ale teoriei genului indică existența unor dificultăți conceptuale și empirice semnificative. Una dintre cele mai importante probleme este tendința unor versiuni radicale ale acestei teorii de a separa aproape complet identitatea de gen de sexul biologic. O asemenea separare ridică numeroase întrebări privind raportul dintre experiența subiectivă și realitatea corporală.

     2. Datele provenite din genetică, endocrinologie, neuroștiințe și psihologia dezvoltării arată că sexul biologic exercită o influență reală asupra dezvoltării umane încă din perioada prenatală; sexul biologic reprezintă o dimensiune fundamentală a existenței persoanei și nu poate fi redus la un simplu produs al discursului cultural. În același timp, influența mediului social asupra dezvoltării identității este incontestabilă și trebuie integrată într-o viziune mai amplă asupra omului.

     3. Teoria genului susține o perspectivă în care identitatea este definită în principal prin autopercepție și experiența subiectivă. În realitate, abordările antropologice și personaliste consideră că persoana umană reprezintă o unitate între dimensiunea corporală și cea spirituală. Din această perspectivă, corpul nu este un simplu obiect exterior conștiinței, ci o parte constitutivă a identității personale.

     4. Din punct de vedere sociologic și politic, teoria genului ridică probleme legate de fundamentarea politicilor publice. Dacă identitatea este definită exclusiv prin autoidentificare, devine dificilă stabilirea unor criterii obiective în numeroase domenii ale vieții sociale și juridice. În ultimele decenii, teoria genului a influențat politicile educaționale din numeroase state. Multe programe școlare prezintă identitatea de gen într-un mod care minimizează importanța sexului biologic. Acest lucru creează confuzii morale, juridice și administrative, afirmă un relativism moral și sugerează existența unui mecanism de inginerie socială. Faptul că este promovată într-o manieră agresivă de mișcările de stânga „progresiste” întărește această suspiciune rezonabilă.

Bibliografie

Anderson, Ryan T. When Harry Became Sally: Responding to the Transgender Moment. New York: Encounter Books, 2018.

Archer, John. Sex Differences in Social Behavior. Cambridge: Cambridge University Press, 1996.

Baron-Cohen, Simon. The Essential Difference: Men, Women and the Extreme Male Brain. London: Allen Lane, 2003.

Beauvoir, Simone de. The Second Sex. New York: Vintage Books, 1949.

Bem, Sandra Lipsitz. The Lenses of Gender: Transforming the Debate on Sexual Inequality. New Haven, CT: Yale University Press, 1993.

Buss, David M. Evolutionary Psychology: The New Science of the Mind. 6th ed. Boston: Pearson, 2019.

Butler, Judith. Bodies That Matter: On the Discursive Limits of “Sex”. New York: Routledge, 1993.

Butler, Judith. Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity. New York: Routledge, 1990.

Butler, Judith. Undoing Gender. New York: Routledge, 2004.

Congregation for Catholic Education. Male and Female He Created Them: Towards a Path of Dialogue on the Question of Gender Theory in Education. Vatican City: Libreria Editrice Vaticana, 2019.

Connell, Raewyn. Gender and Power: Society, the Person and Sexual Politics. Stanford, CA: Stanford University Press, 1987.

Connell, Raewyn. Masculinities. 2nd ed. Berkeley: University of California Press, 2005.

Diamond, Milton, and Keith Sigmundson. “Sex Reassignment at Birth: Long-Term Review and Clinical Implications.” Archives of Pediatrics & Adolescent Medicine 151, no. 3 (1997): 298–304.

Erikson, Erik H. Identity: Youth and Crisis. New York: W. W. Norton, 1968.

Fausto-Sterling, Anne. “The Five Sexes: Why Male and Female Are Not Enough.” The Sciences 33, no. 2 (1993): 20–24.

Fausto-Sterling, Anne. “The Five Sexes, Revisited.” The Sciences 40, no. 4 (2000): 18–23.

Fausto-Sterling, Anne. Sexing the Body: Gender Politics and the Construction of Sexuality. New York: Basic Books, 2000.

Firestone, Shulamith. The Dialectic of Sex: The Case for Feminist Revolution. New York: Bantam Books, 1970.

Foucault, Michel. The History of Sexuality. Vol. 1: An Introduction. New York: Pantheon Books, 1978.

Francis. Amoris Laetitia: Post-Synodal Apostolic Exhortation on Love in the Family. Vatican City: Libreria Editrice Vaticana, 2016.

Francis. Laudato Si’: On Care for Our Common Home. Vatican City: Libreria Editrice Vaticana, 2015.

Freud, Sigmund. Three Essays on the Theory of Sexuality. New York: Basic Books, 1905.

Geary, David C. Male, Female: The Evolution of Human Sex Differences. 2nd ed. Washington, DC: American Psychological Association, 2010.

Giddens, Anthony. The Transformation of Intimacy: Sexuality, Love and Eroticism in Modern Societies. Stanford, CA: Stanford University Press, 1992.

Gilligan, Carol. In a Different Voice: Psychological Theory and Women’s Development. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1982.

Goldberg, Steven. The Inevitability of Patriarchy. New York: William Morrow, 1973.

Haidt, Jonathan. The Righteous Mind: Why Good People Are Divided by Politics and Religion. New York: Pantheon Books, 2012.

Heyes, Cressida J. Self-Transformations: Foucault, Ethics, and Normalized Bodies. Oxford: Oxford University Press, 2007.

Hines, Melissa. Brain Gender. Oxford: Oxford University Press, 2004.

Holy and Great Council of the Orthodox Church. The Sacrament of Marriage and Its Impediments. Crete: Holy and Great Council of the Orthodox Church, 2016.

John Paul II. Man and Woman He Created Them: A Theology of the Body. Boston: Pauline Books & Media, 2006.

Kass, Leon R. Life, Liberty and the Defense of Dignity: The Challenge for Bioethics. San Francisco: Encounter Books, 2002.

Kohlberg, Lawrence. “A Cognitive-Developmental Analysis of Children’s Sex-Role Concepts and Attitudes.” In The Development of Sex Differences, edited by Eleanor E. Maccoby, 82–173. Stanford, CA: Stanford University Press, 1966.

Laqueur, Thomas. Making Sex: Body and Gender from the Greeks to Freud. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1990.

MacKinnon, Catharine A. Toward a Feminist Theory of the State. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1989.

McLaren, Margaret A. Foucault and Feminism: Power, Gender and the Self. Cambridge: Polity Press, 2002.

Moi, Toril. What Is a Woman? And Other Essays. Oxford: Oxford University Press, 1999.

Money, John, and Anke A. Ehrhardt. Man and Woman, Boy and Girl: Gender Identity from Conception to Maturity. Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1972.

Morris, Desmond. The Human Animal. London: Vintage, 2004.

Murray, Douglas. The Madness of Crowds: Gender, Race and Identity. London: Bloomsbury Continuum, 2019.

Nussbaum, Martha C. Sex and Social Justice. Oxford: Oxford University Press, 1999.

O’Donovan, Oliver. Resurrection and Moral Order: An Outline for Evangelical Ethics. 2nd ed. Grand Rapids, MI: Eerdmans, 1994.

Oakley, Ann. Sex, Gender and Society. London: Temple Smith, 1972.

Paglia, Camille. Sexual Personae: Art and Decadence from Nefertiti to Emily Dickinson. New York: Vintage Books, 1991.

Pinker, Steven. The Blank Slate: The Modern Denial of Human Nature. New York: Viking, 2002.

Rubin, Gayle. “The Traffic in Women: Notes on the ‘Political Economy’ of Sex.” In Toward an Anthropology of Women, edited by Rayna R. Reiter, 157–210. New York: Monthly Review Press, 1975.

Sax, Leonard. “How Common Is Intersex? A Response to Anne Fausto-Sterling.” Journal of Sex Research 39, no. 3 (2002): 174–178.

Scruton, Roger. Sexual Desire: A Moral Philosophy of the Erotic. London: Weidenfeld & Nicolson, 1986.

Sommers, Christina Hoff. Who Stole Feminism? How Women Have Betrayed Women. New York: Simon & Schuster, 1994.

Staniloae, Dumitru. Spiritualitate și comuniune în Liturghia Ortodoxă. Craiova: Mitropolia Olteniei, 1986.

Staniloae, Dumitru. Teologia Dogmatică Ortodoxă. Vols. 1–3. București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2003.

Taylor, Charles. Sources of the Self: The Making of the Modern Identity. Cambridge, MA: Harvard University Press, 1989.

Tong, Rosemarie. Feminist Thought: A More Comprehensive Introduction. 3rd ed. Boulder, CO: Westview Press, 2009.

Ware, Kallistos. The Orthodox Church. London: Penguin Books, 1997.

Ware, Kallistos. The Orthodox Way. Crestwood, NY: St. Vladimir’s Seminary Press, 1995.

Weeks, Jeffrey. Sexuality. 3rd ed. London: Routledge, 2010.

West, Candace, and Don H. Zimmerman. “Doing Gender.” Gender & Society 1, no. 2 (1987): 125–151.

Witt, Charlotte. The Metaphysics of Gender. Oxford: Oxford University Press, 2011.

Yannaras, Christos. Person and Eros. Brookline, MA: Holy Cross Orthodox Press, 2007.

Yannaras, Christos. The Freedom of Morality. Crestwood, NY: St. Vladimir’s Seminary Press, 1984.

Young, Iris Marion. Justice and the Politics of Difference. Princeton, NJ: Princeton University Press, 1990.