Șansa…

     De la un capăt la altul viața omului și, nu numai, este presărată cu foarte multe șanse, de tot felul, de la șansa la viață la cea a unei familii frumoase, a unei educații sănătoase, a unei evoluții minunate până la șansa însănătoșirii sau dobândirii sănătății, ori până la cea a convertirii, sfințirii și, mai ales, a mântuirii și înveșnicirii și, tot așa mai departe!…

     Da, altfel spus, fiecare om se naște și este hărăzit ori dăruit cu o multitudine de șanse, ocazii ori prilejuri, folositoare, ziditoare și binecuvântate, care mai de care, mai diverse ori diferite!…

     Prin urmare, să ne înțelegem: nu există vreun om care să nu aibă parte de nici o șansă, exclus așa ceva!…

     Și în societatea civilă se vorbește adeseori de șansa la viață, la educație, la sănătate, la libertate, cu cuvinte, este invocată chiar egalitatea de șanse în diferite contexte sau împrejurări!…

     După cum spuneam la început, chiar și celelalte viețuitoare au șansele lor în viață!…

De ce?

     Fiindcă Dumnezeu Proniatorul, în nemăsurata și nemărginita Lui dragoste și purtare de grijă, se preocupă pururea de toți și de toate, adică de întreaga făptură ori creație și, bineînțeles, în mod special, de om – cununa ori coroana întregii Sale creații!…

     Dacă stăm să ne gândim bine, conștientizăm, cu toții, ce importantă este șansa în viața noastră, ori de ce natură ar fi ea, ce rol, ce rost covârșitor poate avea ea, fie că vine, mai ales, de la Dumnezeu, fie că este rezultatul dragostei aproapelui ori a semenului nostru, că vorbim de părinți, de frați, de copii, de prieteni, de rude, de neamuri, cu alte cuvinte, de familia noastră, sau de educatori, formatori, îndrumători, dascăli, profesori, duhovnici, medici sau de oricine altcineva, în acest sens, exemplele fiind variate și nenumărate!…

    În șansa cu care ne întâlnim noi, dacă, Doamne ferește și păzește, nu o ratăm, vedem toată dragostea, deschiderea și disponibilitatea, părintească, frățească și prietenească, cu care suntem înconjurați și împresurați din partea celor din jurul nostru, de la Dumnezeu până la om, de la naștere până la mormânt și, implicit, dincolo de el!…

     De aceea, se cuvine să fim cât se poate de recunoscători pentru toate șansele de care ne-am împărtășit ori bucurat pe parcursul întregii noastre vieți și, totodată, să înțelegem că și noi, fiecare dintre noi, suntem invitați sau poftiți la a genera, cultiva, înmulți, provoca, oferi sau dărui șanse nenumărate celor de lângă noi, deoarece suntem datori a răspunde și a întoarce binele primit, manifestat ori concretizat în salvarea, recuperarea, reabilitarea, răscumpărarea, restaurarea, resetarea sau restabilirea noastră!…

     Altminteri, de ce a venit, bunăoară, Domnul Iisus Hristos pe pământ?

     Tocmai pentru a ne aduce și oferi sau dărui șansa vindecării noastre, a tămăduirii noastre, sufletești și trupești, a convertirii, a iertării, a sfințirii, mântuirii și înveșnicirii noastre, în Împărăția cea cerească și veșnică a Preasfintei Treimi!…

     Desigur, sunt situații ori momente în viața noastră când ne simțim izolați, abandonați, prăsiți, cu alte cuvinte, lipsiți de orice șanse dar, chiar și atunci, sau, mai bine zis, îndeosebi atunci, trebuie să nu disperăm, ci, dimpotrivă, să sperăm, să nădăjduim, având credința, încrederea și convingerea, cu toată tăria și fermitatea, că nu vom fi sau nu vom rămâne în acest fel sau mod, la nesfârșit!…

     Pentru că, în pedagogia Sa absolut înțeleaptă „Domnul, certând, mă va certa dar morții nu mă va da!” – subliniază Psalmistul David!…

     Căci da, chiar așa, tot omul are dreptul la o șansă, mai mult decât atât, la o a doua, a treia, a patra, adică la o nouă șansă, în tot locul și în tot ceasul!…

De ce?

     Fiindcă, Domnul Dumnezeu este al șansei, al învierii, al reînvierii, al revenirii, al regăsirii, al reîntoarcerii iar nu al eșecului, pierderii sau ratării!…

     Va să zică, da, chiar așa: Domnul – Fiul Domnului și al Omului este, practic, un neîntrerupt sau neîncetat „punct și de la capăt”!…

     Dumnezeule Doamne, ai grijă de (toate) șansele mele cele izvorâte de (la) Tine și pe care, fără (de) Tine le-aș pierde și irosi cu multă nechibzuință și vădită nepricepere iar acest lucru m-ar duce la o cumplită vătămare și aspră suferință ori cutremurătoare durere!…

     Dumnezeul șansei noastre și al dragostei nedisimulate să ne poarte de grijă și să ne ajute, tuturor, în continuare, în tot lucrul cel bun și binecuvântat! Amin!…

Doamne eu nu te iubesc cu inima pentru că inima se va opri, nu te iubesc cu mintea că va uita.

     Te iubesc Doamne cu sufletul. Sufletul nu uită de unde a plecat și se va întoarce la cel care l-a trimis.

     Tot ajutorul pe care-l oferim cuiva și toate gândurile frumoase vor fi uitate îndată ce am deranjat cu ceva.

     Să dăruim, să iertăm din suflet și binecuvântarea Domnului va fi peste noi mereu!…

     Săptămână frumoasă și binecuvântată!…

 

Autor: Stelian Gomboș – teolog, jurist și publicist

Citește și: STELIAN GOMBOȘ – În ce lume trăim?!…