NE VREȚI TĂCUȚI…

Din tăcerea noastră ați făcut o crimă
Vreți ucis în noi tot ce-i românesc
Suntem condamnați pentr-o mare vină
Că păstrăm în vene duhul strămoșesc

Ne-ați furat cuvinte și le-ați scos din carte
Lacrima din rugă, lacrima de dor
Interzis ni-i plânsul pentru cei din moarte
Căci ați pus obrocul peste lupta lor

Și v-ați pus cerberii paznici peste cronici
Unde a fost jertfă, voi ați pus rușine
Patentând minciuna și zâmbind ironici
Ne-ați făcut vasalii gintelor străine!

Ați lăsat străinii să ne facă legea
Când aveam o Lege, Legea celui Viu
Fastuoasă-n jilț șade far’delegea
Și dreptatea noastră zace în sicriu.

Unde-a fost credință, voi ați pus zăbrele
Interzis îmi este să știu cine sunt
Cine-au fost odată neamurile mele
Unde zac aceia fără de mormânt!

Arestat mi-e versul cel lăsat ca zestre
Cenzurat cuvântul care ne zidea
Fără nici o vină, Neamul nostru este
Poate numai vina de a exista!

Să ne cerem scuze plângând în surdină?
Pentru marea vină de a fi români?
Căci purtăm stigmatul celor fără vină
Ce n-au stat vasali marilor jupâni

Voi ne vreți tăcuți, însă vom rescrie
Chiar cu propriu sânge, Adevărul tot
Nu vom sta plecați, veșnic în robie,
Nici trecutul nostru n-o rămâne mort.

Căci genunchiul nostru n-o să se mai plece
Adevărul… știți! Nu va fi învins
Căci destinul nostru stă pe Sfânta Lege
Nu pe vrerea voastră…căci în cer s-a scris!

                                          Eliana Popa