Iată că au trecut şi sărbătorile. Unii dintre noi le-am ţinut pe stil nou, alţii pe stil vechi, dar indiferent de preferinţe, petardele şi artificiile au inundat cu generozitate cerul, aşa încât mi s-a creat impresia că Revelionul şi Naşterea Domnului s-au sărbătorit într-o singură zi.

     Ori, nu mai există Crăciunul, dar numai şi numai Revelionul, după care ar trebui să mai vină încă unul, şi încă unul, şi tot aşa până la vară. Pentru că omului nostru tare-i mai place să petreacă. Și din acest motiv, nu mai face nicio diferenţă dintre Crăciun şi Revelion, crezând că și în ziua Naşterii Domnului se dansează şi se aruncă-n aer cu petarde.

     De parcă şi Mântuitorul, atunci când s-a născut într-o iesle săracă, a chemat la acel eveniment toate televiziunile din lume. Gest, care mi-a amintit de spusele părintelui Arsenie Boca, care ne zice că:

     „Nu e fără semnificaţie faptul că Iisus s-a născut într-un grajd. Probabil că, era cel mai curat loc pe care l-a găsit pe pământ. Dar fără sfinţenia Lui, lumea e un grajd, în care oamenii au ajuns ca vitele.”

     Numai că, lumea de azi, cred că a ajuns un grajd şi mai larg, fiindcă în loc să-L sărbătorim pe Hristos în linişte şi pace, măcar o dată în an, alegem să-L întâmpinăm cu zgomot şi hărmălaie.