În 1978, la Muzeul Mânastirii din Sinaia a fost trimis cercetatorul stiintific M.Dogaru de la Institutul de Studii Istorice si Politice. Se pare ca el a luat de acolo doua tablite continând aceasta scriere dacica. Ce a facut cu ele… nu am aflat.

     Ceva mai târziu am fost și EU acolo și am avut ocazia să le văd și să le fotografiez și să le public.

     În salutara lucrare a lui Dan Romalo, “Cronica apocrifa pe placi de plumb”, premiata de Societatea “Dacia Revival”, le vedem fotografiate si publicate, împreuna cu o încercare de descifrare a acestor uimitoare “plăcute de plumb” si care acum sunt tainuite atât de suspect în beciurile Institutului de Arheologie din Bucuresti si taxate (de incapacitatea sau de frustrarea unor cercetatori care îsi vad amenințate mai vechile lor teorii!) drept… falsuri.

     Cu ajutorul unor oameni formidabil de la Ministerul de Interne și de la 2:15 am reușit să trimitem acolo persoane care au decis să vadă aceste plăcuțe și în final au fost înregistrate oficial de către Institutul de arheologie, într-adevăr câteva sute dispăruseră fără urmă.

     De pildă, există o vizibilă asemănare între “alfabetul Ogham” din Irlanda secolelor VI-VII d.C., “inciziile pe bâtele ciobănești” în Carpați, o parte a semnelor de pe tăblițele de la Tartaria si extrem de interesantul – si putin studiatul!- alfabet clasificat astazi drept al… “runelor maghiare”, în fapt transilvan, utilizat până târziu în Evul Mediu în tinuturile secuiești, zona care a fost în antichitate vatra agatârșilor!