Chiar daca traditia culturală a Europei antice, centrale si de nord, “transmontana” (spre deosebire de traditia Peri-mediteraneeana!), cultiva “secretul comunicarii sacerdotale” si metodele de învățare memotehnica prin memorizarea unor imnuri – ca în practica culturală druidica – tot mai multe dovezi se acumulează astazi pentru identificarea unor forme de scris stravechi, paralele sau anterioare celor traditional recunoscute: etrusc, sumero-accadian, egiptean, fenician, linear A și B, etc…

     Forme de scris similare, ca metode de comunicare sau “înregistrare”, au apărut spontan și relativ concomitent ori sunt într-o relație care asteaptă încă să fie relevată.

     De pildă, există o vizibilă asemănare între “alfabetul Ogham” din Irlanda secolelor VI-VII d.C., “inciziile pe bâtele ciobănești” în Carpați, o parte a semnelor de pe tăblițele de la Tartaria si extrem de interesantul – si putin studiatul!- alfabet clasificat astazi drept al… “runelor maghiare”, în fapt transilvan, utilizat până târziu în Evul Mediu în tinuturile secuiești, zona care a fost în antichitate vatra agatârșilor!