NAPOLEON SĂVESCU – Amintiri dintr-un trecut îndepărtat (2)

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Amintiri dintr-un trecut îndepărtat (2)

Partea doua

Legile Belagine – Codul Sacru al Nemuririi Dacice

     În vremea lui Burebista și Deceneu, Legea Belagine nu era un cod juridic obișnuit, ci un circuit energetic viu care lega Cerul de Pământ prin sângele poporului. Cuvântul „belagine” vine din traco-dacic *bhel-ag- = „a străluci prin lege” sau „a pune în lumină”.

     Cele 12 Legi Belagine principale (păstrate fragmentar în folclorul românesc și în câteva cronici apocrife din mănăstirile Neamț și Cozia):

1. Legea Sângelui Curat – nici un rege nu putea domni dacă avea sânge amestecat cu străini sau dacă ucisese fără rost.

2. Legea Tăcerii Sacre – preoții-kapnobatai intrau 3 ani în peșteră fără să vorbească; tăcerea era poarta nemuririi.

3. Legea Focului Vii – focul din casă și din temple nu avea voie să se stingă niciodată; dacă se stingea, întreaga comunitate intra în doliu 7 zile.

4. Legea Munților – nimeni nu avea voie să taie pădurile de peste linia bradului; munții erau „coloanele vii ale cerului”.

5. Legea Dreptei Cumpene – judecata se făcea doar în cerc, sub cerul liber, cu 12 pietre albe și 12 negre; adevărul era cântărit energetic, nu prin cuvinte.

6. Legea Soarelui – în fiecare dimineață, întregul popor se întorcea cu fața spre răsărit și cânta imnul Soarelui (rădăcina colindelor de azi).

7–12. Legile Ielelor, ale Zânelor, ale Sfinxului, ale Sarei, ale Apei Vii și ale Morții Albe – toate interziceau profanarea locurilor sfinte.

     Cine încălca Legea Belagine era dus pe Vârful Gugu sau pe Ceahlău și lăsat acolo 9 zile fără mâncare. Dacă revenea viu, era iertat – pentru că Munții judecaseră în locul oamenilor.

Ultimele postări