Analiza zamolxismului ca religie milenară eminamente solară centrată pe figura zeului Apollo utilizează izvoare istorice vechi, de la Hecateu Abderitul până la monumentala istorie a lui Nicolae Densușianu, Dacia preistorică.

    În 2015 criptologul militar Eugen Nicolaescu publică “Vorbele din plumb“ utilizând metode specifice criptografiei militare. Merge în siajul lui Dan Romalo, dar este banal și se lasă „contaminat” de istorie.

     Cea mai spectaculoasă descifrare în raport cu ce am prezentat îi aparține lui Constantin Olariu–Arimin, în Adevăruri ascunse, 2016. Spectaculoasă în sine este și istoria lui.

     Să ne păstrăm însă în limitele subiectului. Dacă toți cei care s-au ocupat până acum de acest subiect plasează istoria din tăblițe mai mult sau mai puțin de cinci secole î.Hr., dar focalizată pe domnia lui Burebista din sec.1 î.Hr., Constantin Olariu-Arimin deschide obiectivul istoric și datează turnarea și subiectele tăblițelor între 1650 î.Hr. și 106 d.Hr. într-un interval de aproape 1800 ani, cu o istorie mult mai diversificată și bogată în evenimente, foarte multe dintre ele în sec.4-3 î.Hr., ultima fiind turnată chiar la sfârșitul celui de al doilea război daco-roman cu rezultatul cunoscut. Metoda este insolită și nu se aseamănă cu a niciunui cercetător de până acum.

    Datarea turnării tăblițelor deschide însă o ipoteză teribilă și răstoarnă total istoria scrisului. Să ne amintim că toți specialiștii care s-au ocupat de descifrarea tăblițelor au remarcat similitudinea literelor de acolo cu cele grecești. Dar cele mai vechi alfabete grecești sunt datate în sec. VIII î.Hr.! Cartea lui este de citit.

     Ce mai mare ciudățenie apare atunci când Încercăm să citim Biblia Lui Ulfila Sau Codex Argenteus * Unde descoperim că scrisul din această biblie în proporție de 90 la sută este similar cu cel al tăblițele de la Sinaia, fiind doar o dovadă al acestora. Și în special a vechimii scrisului pe teritoriul nostru .

     Din curiozitate, am comparat versiunile celor patru cercetători la plăcuța nr. 2 consacrată lui Zamolxe. Acolo sunt trei personaje Zamolxe, Abaris și Pitagora. Povestea se petrece în Egipt.

     În timp ce Dan Romalo și Eugen Nicolaescu se lasă „furați” de istorie în ce privește relația Zamolxe – Pitagora acordând credit acelei afirmații cu iz de scandal a lui Herodot (Zamolxe a fost sclavul lui Pitagora) repede negată peste câteva pasaje când îndreaptă lucrurile și se miră de enormitatea acelei afirmații.

     Așadar, la Dan Romalo Zamolxe este luat de Pitagora ca asociat iar Eugen Nicolaescu apreciază că (Zamolxe) poate fi zeu după ce instruit va fi fost cu Pitagora. Cât privește asocierea Abarisu- Zamolxu din josul plăcii, D.Romalo aproape o ignoră, dar Nicolaescu, deși spune că Abaris a fost preotul legendar al lui Apollo nu își explică alăturarea numelor.

     B. Stefanoski îi consacră un capitol special plăcii pentru a demonstra că forța zamolxismului stă în cultul soarelui al lui Apollo, asocierea cu Abaris explicându-se astfel. Cât privește relația cu Pitagora este una cu un respectat și drag Sfânt. Asocierea Zamolxe – Pitagora la cei trei este una pozitivă.

     Cam astfel se prezintă versiunile celor patru cercetători menționați ale căror cărți au apărut în România.