Ce liniște se-ascunde în furtună?
Și câte lacrimi naște un sărut?
Câte minciuni ascunde-o vorbă bună?
Câtă putere-n sufletul căzut?

Ce-nțelepciune zămisleşte-o rană?
Câtă iubire ochii care plâng?
Cât rai și har în chipul din icoană?
Câtă putere-n brazii ce se frâng?

Ce taină se ascunde în durere?
Ce lacrimă ascunde un surâs?
Ce vorbe stau ascunse-ntr-o tăcere?
Câtă durere-n hohotul de râs?

Câtă scânteie este-ntr-un tăciune?
Și câtă viață e într-un oftat?
Și câte rugi ascunse-ntr-o minune?
Câți cerșetori se-află-ntr-un palat?

Nimic nu știm din cele ce-s ascunse,
Când sufletul luminile și-a stins…
Sunt taine ce-ar rămâne nepătrunse,
De n-ar mai fi vreun suflet reaprins.

                                          Eliana Popa

Autor: Eliana Popa, poet

Citește și: ELIANA POPA – DOAMNE, DE-AȘ PUTEA!