Cândva am scris că există un om care construiește poduri între suflete. Unii dintre noi se mai ocupă și azi cu asta. Rari! Dar, sunt! Alții, ne spun sectanți. Unii îi spun Mesia, în batjocoră, alții strigă că este Președintele pe care ei l-au ales.

     Mesia este Unul singur! Hristos Mântuitorul, pe care omul batjocorit de un întreg sistem demonic, la nivel de ratata uie, l-a adus în discursul public, sistem care se chinuie de vreme îndelungată să-L anuleze. Pe Mântuitor și pe oricine Îl slujește! Să fie șters din istorie și dacă se poate din inimile oamenilor. Fiul Omului care a împărțit istoria nescrisă a umanității, în două, străbătând veacurile. Fiul Omului, care ne-a spus:”Să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit eu pe voi!”. Sistemul demonic nu a înțeles nici azi că iubirea de aproape nu o poți șterge cu legile strâmbe ale oamenilor schilodiți sufletește. Sunt demni de toată mila. Milă, care de obicei, în cazul lor e întotdeauna la pachet cu disprețul. A lua numele Domnului în deșert, e unul dintre păcatele capitale. Cel puțin în ortodoxie.

     Faptul că omul numit Georgescu a vorbit despre credință, iubire de neam și țară, de pace, de demnitate și de Adevăr, a ars. Ca un foc care a pârjolit legiunile de demoni, care-și spun proeuropeni. Și-au găsit un sinonim la demon. „Curat murdar, coane Fănică!”. Așa cred ei că vor speria milioanele de români care strigă în piețe pentru Adevăr.

     Asta doare cel mai tare. Asta înfricoșează sistemul demonic profund. Frica le-a intrat în oase, probabil îi simt și gustul. Amar! Îi gâtuie imaginația. Că într-o zi, o masă critică va fi atinsă și se va declanșa potopul. Pentru ei! Oricum, mai devreme sau mai târziu va veni și clipa aceea. Indiferent dacă o vor anulată. Precum alegerile din noiembrie 2024. Și-au jucat toate cărțile, ne-au arătat de ce sunt în stare să facă, până unde pot să ajungă. Până la capăt! Cu orice preț și orice ar însemna victime colaterale. O țară! Un Neam!

     Asemenea indivizi sunt în stare de orice.

     Doar motive! Da, astea există! Inventate! De unii care în general vor „binele” omenirii. Ce fel de bine? Îl vedem azi toți! Dacă vrem sau dacă alegem să vrem!

     De ani de zile planul demoniac merge mai departe. Cine nu e cu ei, este împotriva lor. Așa își închipuie demonii îmbrăcați în costume de mii de euro, cu privilegii pe măsură. Nu au înțeles niciodată că a accede într-o demnitate, indiferent care ar fi te obligă să fii responsabil, nu privilegiat. Ei au ales privilegiile. Nu știu ce înseamnă să fii responsabil pentru un om sau pentru un neam. Le este străină responsabilitatea, cum la fel de străină le este iubirea de aproape. Nu-și iubesc familiile, mulți dintre ei, darămite neamul!

     Sentimentele de iubire necondiționata și responsabilitate îi terifiază. Nu știu să gestioneze la nivel de societate așa ceva, cum nu știu să-și gestioneze propriile sentimente. În afară de ură! La adresa celor care încă mai simt creștinește. Din acest prag, aruncă cu pietre în tot ce nu pricep. În jurul lor este doar întuneric.

     În speță, în cele peste șase milioane de români, care și-au ales un Președinte. Pe care sistemul demonic îl vrea uitat. Din memoria „sectei suveraniste”! Așa cum le place lor să ne numească. Astfel de uitare nu există! Ea se numește Iubire de aproape, de dreptate și de Adevăr. Trăiește în sufletele românilor și ei, „secta”, răspândesc dragostea. Aceea necondiționată. Nici dacă ar vrea să vă facă rău, vouă, „tinerilor frumoși și liberi” nu ar putea. De ce? Pentru că dragostea pentru neam și aproape este mult mai mare decât ura voastră. Asta nu ați înțeles nici până azi. Cu cât o doriți mai mică, cu atât ea crește mai puternic. Așa ceva este o stare de spirit. Nu se poate aresta, nu se poate băga în nici o dubă, nu poate fi închisă în niciun fel de lagar de exterminare. De nimeni pe acest pământ numit planetă. În orice colț de lume s-ar afla.

     Este liantul care construiește poduri între suflete. Acelea care dăinuie în veacuri. Indiferent de cine ar săpa la picioarele podurilor. Și pentru că nu au suficiente instrumente să o facă, inventează pedepse. Nu poți destrăma ceva ce nu-ți aparține. Niciodată! Sufletele sunt ale Domnului! Pedepsele sunt ale omului. Mic, frustrat, vanitos,plin de ură și răzbunare. Atributele demonilor. Doar că până și demonii știu cine le este Stăpân. Voi ați uitat!

     Încercați! Poate vă iese!

     Acum, mai mult ca oricând!

     Domnul să vă miluiască!

Autor: Zoe Dantes –absolventă Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, jurnalistă la ActiveNews

Citește și: ZOE DANTES – Călătoria nevăzută dintre cer și suflet