CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (XII)
Un alt satanist mozaic, Ioan, în Apocalipsa lui spune la 13,16 despre răspîndirea religiei geţilor printre neamurile din Iudeea că erau destui care ,,…să primească un semn pe mîna dreaptă sau pe frunte”! Imaginile lui Mitra îl prezintă ca un tînăr cu veşminte identice cu ale geţilor, pe cap purtînd o cuşmă de aceeaşi obîrşie sau o coroană de raze iar în secolul Vl î.e.n. purta o mască ce imita capul de lup. Scriitorii îl considerau creatorul tuturor lucrurilor şi începutul vieţii iar religia lui a durat în imperiul roman pînă către sfîrşitul secolului lV cînd a fost scoasă în afara istoriei prin foc, sabie şi zeci de mii de crime.
Pe basoreliefurile cultice era reprezentat în costumul tradiţional get, ţinînd de nas un taur pe care îl înjunghia la intrarea într-o peşteră iar la sacrificiu este asistat de două persoane îmbrăcate cu aceleaşi straie şi care poartă nişte facle în mînă, cel din stînga o ţine în sus iar cel din dreapta în jos. Sub imagine este un şarpe lung cu trimitere directă la originea lui getică şi la sensul ei de religiei a înţelepţilor. Între genunchiul lui Mithra şi mîna dreaptă este următorul text: NAM(nam: responsabilitate, soartă, drum; namea: rugăciune) EB(eb: mijlociu, şale) E(e: naştere, a cerceta) SIO(sii: a fi). Pe limba noastră sună aşa: este naşterea potrivită a sorţii/drumului. Sub genunchiul lui Mithra avem textul: DEO(sfînt) SOLI(soli: sori, oameni strălucitori) ILU(ilu: apă sfinţită, a boteza, a fi strălucitor) IC(ik: unghi ascuţit, înclinat, aplecat) TOMI(tomi: cruce strălucitoare, cele patru direcţii cardinale) TANE (tane: ceață, misterios) E(e: naştere, loc de rugă, a stropi) OS(puternic, tare). Zicerea adusă în timpul nostru spune că solii divini vor cerceta cu putere pe cei aplecaţi/îngenunchiaţi şi-i vor boteza cu misterioasa şi strălucitoarea cruce. Pe scuturile soldaţilor persani sculptaţi pe zidurile de la Persepolis, se vede semnul crucii cu braţele egale, la fel şi pe scuturile geţilor!
Legat de cultul lui Mitra este şi cuvîntul mitropolie(mitra + polei: îngeri, duhuri din ceruri) cu sensul religios de casa îngerilor sau duhurilor lui Mitra. Şi cuvîntul mănăstire este legat de vechea religie strămoşească(mana: a fi împreună, clipă, dar divin + sitire: a cerne, a socoti, a recita). Că geţilor le-a fost drag acest Mitra o dovedeşte prenumele de Mitrache întîlnit pe tăbliţe iar românii şi în prezent îl amintesc prin Mitru, Mitrea, Mitruţă sau Mitrache pentru bărbaţi şi Mitrica ori Mitriţa pentru femei. Mai avem cuvîntul mitrica ce are sensul de durerile facerii şi mitra cu sensul de naştere sau zămislire, cu referire directă la naşterea lui Mitra şi la munca lui de ziditor al vieţii, adică nimic din mozaism ci numai din înţelepciunea şi teozofia fiilor luminii, pe care nemernicii au furat-o maimuțărindu-se cu ea că ar fi ieșit din preaplinul prepuțiului inimilor lor pline de venin și ură.
Sîntem singurul popor din Europa care îi păstrăm numele ,,omului strălucitor” şi în mare parte religia lui. În judeţul Gorj este localitatea Polovragi unde există o peşteră numită peştera lui Zamolxe.
Pe mai multe tăbliţe apare expresia ,,coto polo boi cero” cu sensul de a cerceta nălucile din ceruri care era o practică a religiei geţilor. Cuvîntul polo sau polei înseamnă nălucă, înger, zînă dar şi polei de gheaţă, a polei, poleială aşa cum primise straiele Eno cînd s-a urcat la ceruri iar cuvîntul vragi are sensul de tămăduitor, vindecător de unde numele localităţii gorjene cu sensul de îngerii vindecători sau zînele care te ajută. În această peşteră există o inscripţie cu un alfabet necunoscut iar tradiţia spune că peştera este cea care i-a fost adăpost marelui Zamolxe. Avem dreptul să admitem ca adevărată tradiţia orală cît timp limba ne ajută atît de lesnicios să înţelegem istoria asta bîntuită numai de fantasme şi gugumănii. Uite aşa! Îţi vine să şuieri a pustie şi să-i zici un cîntec de nebunie!
În religia mitraică adică a geţilor, cel iniţiat era binecuvîntat cu ,,Puterea în trei muchii’’ formulă neînţeleasă şi fără sens. Pînă în epoca modernă unii români purtau un cuţit cu trei muchii cu lama scurtă şi groasă şi vîrful ascuţit – dagă şi dage sau dăgi la plural – a cărui semnificaţiei s-a pierdut de-a lungul timpului sau poate purtătorii nu au găsit urmaşi demni ca să le transmită secretul lor. În eme-gi, vechea limbă a plaiurilor mioritice şi a celor care au migrat în Ki-en-gi sau Sumer după zisa unora, cuvîntul dage are sensul de frăţie, conducere, trai în comun, adunare. În mitologia română, Sf. Ilie are o sabie cu trei muchii cu care fulgeră pe draci de le sfîrîie călcîiele și le pocnesc tigvele. Dar conducerea neamului get se numea dage balo şi este legată sigur de religia şi cultura lor şi organizația cultică a Frăţiei Celui Ales. Cuvîntul bala are în eme-gi sensul de a conduce, a transmite, a salva, a elibera, a distruge. Cred că acest tip de pumnal era purtat de cei care făceau parte din dage balo ca o recunoaştere a poziţiei lor în societate. Iar adunarea neamului străbun – dage balo – era în fapt Frăţia celui Ales cum apare în scrierile esenilor pe care a distrus-o cu atîta ură şi fanatism, lăudîndu-se cu aceasta, hispanicul Traian ajuns împărat al imperiului roman şi conspirator al mozaicilor împotriva acestei religii şi acestui popor ales de Creator. Cuvîntul bala mai are sensul de fiară sau balaur. Geţii aveau ca steag un cap de lup cu corp de balaur considerînd lupul ca simbol totemic al neamului iar unii preoţi chiar purtau pe cap în timpul slujbelor religioase pielea acestui animal(T 10) ca veşmînt sacru sau cum se vede pe obrăzarul coifului de la Coţofeneşti cînd cerescul Mitra sacrifică berbecul. Iar balaurul sau șarpele cel mare era simbolul înțelepciunii divine a lui Sîntu sau Gog, deci organizația se numea și Frăția înțelepților așa cum a scris și întunecatul iudeo-creștin Augustin. De aici simbolul a fost preluat și de gnostici fără a-i întreba cineva de unde le vine drăgăleala cu care se făleau, iar în timp s-a așezat uitarea peste coțcărie ca să nu mai fie știre cu cinstire.
Flavius Philostratus care a scris pe la sfîrşitul secolului ll e.n. despre Ciclul epic – lucrare foarte veche ce cuprinde poemele mai multor autori greci – ne spune că în războiul Troiei au participat de partea troienilor şi misii din Misia dar şi cei de dincolo de Istru, din Sciţia în frunte cu regele lor Telefos. Herodot de neam carian, ce a trăit în secolul V î.e.n. ne spune în scrierea Istorii că la sciţi, din vremuri străvechi, aveau o zeitate solară numită Mitra iar aceasta era însoţită de Tabiti, divinitate feminină cu atributele Marii Mame pe care grecii au numit-o Hestia. Culturnicii occidentali au tot umblat cu părul în ochi şi l-au scos pe Mitra de undeva din Capadocia sau ceva vecinătăţi ca să nu mai împartă istoria veche a Europei şi cu neamul get ce a fost ziditor de civilizaţie pe meleagurile carpatine şi primul întemeietor de civilizaţie scrisă în vechile fruntarii ale continentului. Dacă Mitra era divinitatea supremă la sciţi din ,,vremuri străvechi” cum scrie Herodot pe la mijlocul secolului V î.e.n., informaţia confirmă imaginea de pe coiful de aur de la Coţofeneşti şi duce atestarea epigrafică a acestui cult sigur în secolul Vll î.e.n. dar rădăcinile lui se pot pierde cu mult timp înainte. Iar sciţii cei adevăraţi cum erau de acelaşi neam cu geţii, grecii numindu-i pe băştinaşii din nordul şi sudul Istrului din răutate tot ,,sciţi” cele mai multe plăci votive fiind descoperite pe teritoriile locuite de neamul get – Geţia pînă aproape de Nipru, Panonia, Moesia, Illyricum, Dalmaţia – şi deloc în cîmpia rusă unde locuiau o parte din zburdalnicii sciţi păstori, Herodot numind ţinuturile din nordul Istrului chiar Sciţia, aducem vechimea cultului lui Mitra pe toriştea noastră demascînd făcăturile altora, ca să izbăvim istoria de minciună şi neamul rumun de prostie.
Lydus a trăit în secolul Vl şi a scris cartea Despre magistraturile romanilor citîndu-l pe Criton care l-a însoţit în toate războaiele pe Traian unde spune despre cucerirea parţială a Geţie astfel: ,,Traian cel mare cucerind Sciţia cu Decebal care era regele geţilor.”, cam aşa tinînd-o toţi istoricii greci şi romani cînd scriau despre strămoşii noştri. Şi Theophanes(741-817) a scris o Chronographie respectînd cronologia evenimentelor. ,,În anul 531 doi regi bulgari cu o nenumărată mulţime de bulgari şi cu drugul lor porniră cu război împotriva Sciţiei şi Mysiei, pe cînd în Mysia era ca general Justinus iar în Sciţia Baudarius”. Adică unii greci, din cea mai veche antichitate şi pînă în secolul lX al erei noastre foloseau denumirea de Sciţia şi pentru teritoriul locuit de geţii de la nordul Istrului, la fel ca şi Herodot. Dar cînd este vorba să ne revendicăm adevărata istorie a poporului de pe aceste meleaguri unde ei îi numesc geţi, misi sau sciţi pe băştinaşi, atunci numai hopa că vine istoricul sclivisit cu ceva cultură şi te trimite la Mama Dracului, adică la Iahwe să-ţi vezi fundul de atîta curiozitate neghioabă pentru că ,,adevărul” le-a fost revelat lor de pe timpul lui Burebista sau chiar mai devreme, că aici ar fi fost ceva urdii de aiurea sau de nicăieri, pentru cunoașterea misterului muncindu-se și azi pe brînci!
Mai aflăm despre Mitra că era însoţit în toate cele ce le înfăptuieşte de ,,zeii gemeni” numiţi şi cabiri pe care grecii i-au botezat după năravul lor diouscuri iar romanii le-au zis acvini dovedind originea lor carpatină pentru că în brahmanism, cei doi călăreţi gemeni născuţi din lumină se numesc aşvini. Tăbliţa 52, ne arată prin imagini această realitate cultică unde Mitra ca purtător al coroanei de raze solare are pe piept două figuri confirmînd informaţiile din vechime. Aceşti călăreţi solari apar numai pe artefactele – iconiţele mitraice de la sfîrşitul cărţii – descoperite pe teritoriile locuite de geţi, la Mitroviţa, Vucovar, în Cîmpia Munteniei şi pe plăcuţa de plumb de la Romula. Pe alte iconiţe, este doar Mitra călare cu securea dublă în mînă însoţit de cei doi purtători de flacără sau alte simboluri religioase însă şi ele sînt obiecte ale cultului mitraic sau arimin.
Un alt element al acestui cult este barca solară cu care Mitra străbătea cerul pe dedesupt spre a reveni în fiecare dimineaţă să răsară din locul potrivit. Arheologic, barca solară este atestată pe teritoriul ţării noastre din mileniul lV î.e.n.
Ne mai spune Herodot în cărticica lui despre numele unui popor danubian care făcea comerţul Dunării pînă în Marsilia: ,,Sigynii, pretindeau a fi o colonie a mezilor. Toţi au cai mici cu păr des şi lung care n-au forţă să ţină un călăreţ, dar care înhămaţi merg foarte repede, şi de aceea, aceste popoare se folosesc de căruţe”. Ori mezii erau perşii sau rudele sciţilor dacă nu chiar fraţii acestora, amintiţi mai sus, cum rezultă din unele izvoare vechi. Strabon în Geografia confirmă aceste informaţii iar Apolloniu din Rodos în Argonauticele spune că sigynii sînt lîngă traci şi senti, pe malurile Istrului, dacă nu cumva ne-am smintit de tot şi nu mai ştim pe unde trece acest fluviu. În alte izvoare sigynii şi sintii sînt un singur popor. Despre marele înţelept al geţilor Abaris/Zamolxe pe care grecii îl fac de neam scit, spun că era fiul regelui Sentu sau Senta care domnea la nord de Istru. Deci regele scit Sentu din Sciţia de la nord de Istru era conducătorul neamului senţilor sau sinţilor, adică a neamului sfînt sau ales de Sentu/Creatorul şi nu a smintiţilor de azi!
Homer care a trăit în secolul Vlll î.e.n. spune că aceşti senti au locuit şi prin insulele Mediteranei, în Asia Mică, Caucaz şi în centrul Europei, adică pe acolo pe unde istoria i-a menţionat pe pelasgi, cabiri şi mulţimea de neamuri arimine. Între cabirii din Samothrace şi senti, istoria spune că a existat o relaţie strînsă pentru că erau acelaşi neam şi practicau acelaşi cult religios. Adică, de am zice și noi ca poetul: de la Istru-n Smothrace, drumeag ariminu-și face!
Mai găsim la Herodot în Istorii lV,1, zicerea asta despre geţi: ,,căci ei nu cred că există o altă divinitate decît a lor” adică este vorba despre monoteism cu care cei ce l-au furat se fălesc cu atîta obrăznicie.
Strabon în Geografia Vll,3 vorbind despre marele înţelept Zamolxe şi rolul lui asupra culturii şi religiei geţilor spune: ,,Este foarte probabil ca în secolele de mai tîrziu, Zamolxe să fi convins pe geţi, să ducă o viaţă pitagoreică, fiindcă i-a găsit dispuşi pentru filozofie.” şi pe acest temei le-a dat legi scrise.
Iar Diodor în Biblioteca istorică scrie pe la anul 20 î.e.n. ,,la aşa numiţii geţi care se cred nemuritori, Zamolxis susţinea şi el că, a intrat în legătură cu zeiţa Hestia de unde a primit legile”, adică aveau un caracter divin tot aşa cum sînt Legile adevărului ale lui Mitra sau cărţile cu Legi sfinte primite de către Eno de la Sîntu. Şi ne mai spune Strabon un lucru uluitor despre strămoșii noștri: ,, În schimb este lucru care nu se poate pune la îndoială şi care reiese nu numai din amănuntele pe care ni le dă Poseidonios, dar din toată desfăşurarea istoriei geţilor; zelul religios a fost din toate timpurile trăsătura dominantă a acestui popor”! Istoricii români nu au găsit de cuviință să se scarpine pe undeva, poate așa aflau și ei neprihăniții despre ,,toată desfășurarea istoriei geților” menționată de Strabon în Geografia sa pe la anii 10 ai erei noastre, iar neamul mioritic nu ar mai fi fost obligat să le înghită istoriile și istorioarele lor neghioabe și ticăloase ce ne-au falsificat cultura și identitatea de Neam și Țară. Citatul dovedește că atunci cînd și-a scris lucrarea Strabon, în cultura imperiului roman existau numeroase manuscrise despre istoria geților, pe care pricepuți iudeo-creștini în ura lor nemărginită vărsată din preaplinul prepuțiul inimilor lor drăcești, după anii 381, le-au făcut cam pe toate cîte le-au intrat în gheare, uitate și dispărute! Au lucrat meserie la scoaterea în afara istoriei a geților, fioroasa Militie Cristi a grecilor și italicilor iar toată cultura neamului get a fost trimisă în iad să fie comoara Satanei!
– Va urma –
Autor: Constantin Olariu Arimin, BASARABIA LITERARĂ
Citește și: CONSTANTIN OLARIU ARIMIN – CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (XI)
- CONSTANTIN OLARIU ARIMIN – CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (XIII) - 30 iunie 2025
- CONSTANTIN OLARIU ARIMIN – CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (XII) - 18 iunie 2025
- CONSTANTIN OLARIU ARIMIN – CREȘTINISMUL ARIMIN/MITRAISMUL (XI) - 3 iunie 2025
